Emys orbicularis (Linnaeus 1758)
Una din cele mai cunoscute specii de testoase din Europa face parte din Regnul Animalia, Filum Cordata, Clasa Reptilia, Ordinul Cheloni, Familia Emydidae, Genul Emys, Specia orbicularis.
Testoasa de apa, asa cum e numita popular, este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii.
Specie de talie mica spre mijlocie, are corpul bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa.Carapacea este diferita in functie de varsta, avand o forma relativ rotunda la tineret, iar la adult forma fiind ovala.
La adulti, carapacea are fondul cafeniu-intunecat, cafeniu-rosiatic sau negru cu pete rotunde sau linii intrerupte galbene, mai mult sau mai putin numeroase, dispuse in raze pe fiecare dintre placi , iar plastronul galben deschis sau galben-roscat, cafeniu sau aproape complet negru. Coada cu solzi in verticil mai mult sau mai putin proeminenti. Culoarea epidermei este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Capul la mascul de obicei colorat deasupra in cafeniu cu spirale negre,iar la femela patat cu galben.
Membrele sunt foarte puternice, ca la toti chelonienii, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ghearele unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.
La adulti, carapacea are fondul cafeniu-intunecat, cafeniu-rosiatic sau negru cu pete rotunde sau linii intrerupte galbene, mai mult sau mai putin numeroase, dispuse in raze pe fiecare dintre placi , iar plastronul galben deschis sau galben-roscat, cafeniu sau aproape complet negru. Coada cu solzi in verticil mai mult sau mai putin proeminenti. Culoarea epidermei este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Capul la mascul de obicei colorat deasupra in cafeniu cu spirale negre,iar la femela patat cu galben.
Membrele sunt foarte puternice, ca la toti chelonienii, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ghearele unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.
Este o specie agila, deplasandu-se usor in apa, unde obisnuieste sa se si hraneasca. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor testoase o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.
Ii place mult sa stea la soare pe marginea apei sau pe diferiti busteni, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare.
LA o luna dupa imperechere femela sapa in pamantul afanat o groapa in care depune 3 pana la 16 oua. Ouale au aspecul oualelor de porumbel. Femela acopera groapa cu pamant iar locul e netezit astfel ca nici un duman sa nu le descopere.
Zoologul, ihtiologul, hidrobiologul, economistul, ecologul, oceanologul, muzeologul Grigore Antipa a observat ca, in Delta Dunarii, testoasele se urca pe trunchiul inclinat al salciilor si isi depun ouale in scorburi la o inaltime apreciabila de suprafata apei, ferindu-le de inec in timpul inundatiilor.
Clocirea dureaza, in functie de temperatura solului, 3-6 luni. De obicei puii apar, cel mai adesea, in toamna sau primavara anului urmator spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior.
Desi este o specie forte legata de apa, testoasa efectuiaza uneori migratii pe uscat in cautarea altor zone de locuit, daca baltile initiale au secat sau nu ii mai ofera hrana.
Dusmanii naturali ai testoasei de apa sunt: vidrele, porcii mistreti, ariciul si cioara, fiind vizate in special ouale si puii acestei specii.
Specia orbicularis este inclusa in cartea rosie. Declinul grav al acestei specii se datoreaza în principal distrugerii, degradării şi fragmentării habitatului, prin poluare (cu reziduuri industriale, pesticide şi îngrăşăminte agricole şi ape fecaloid-menajere) şi expansiunea amenajărilor industriale, rezidenţiale şi turistice, este ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.
De asemenea este ameninţată şi prin colectarea ilegală pentru comercializare. Emys orbicularis, nu de putine ori, este intalnita in terrarii ca animal de companie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu