Vipera berus sau Vipera comuna

Vipera berus (Linnaeus, 1758)

Vipera berus este un sarpe veninos, este una din cele 9 specii de vipere existente in Europa si una din cele trei specii ce exista in Romania.

Face parte din Clasa Reptilia, Subordinul Serpentes, Familia Viperidae, Genul Vipera, Specia berus.

Capul tesit cu botul rotunjit. Culoarea acestei specii variaza de la cenusiu-argintiu pana la galben, rosiatic, chiar negru la exemplarele melanice. De obicei culoarea este mai inchisa cu cat zona este mai rece, acest lucru le ajuta sa se incalzeasca mai repede. Pe cap serpii pot avea un desen de culoare mai inchisa sub forma de "V", ochii cu irisul galben si pupila verticala (in Romania un criteriu de determinare a speciilor veninoase de cele neveninoase ar putea fi forma pupilei, pupila verticala intalnindu-se doar la viperide). Iar pe partea dorsala este acoperit de solzi duri la pipait.

Caractere de determinare a specie Vipera berus (marimea si aranjamentul solzilor de pe cap)

Exemplar melanic

Are o lungime intre 50 si 70 de cm, in cazuri exceptionale pot ajunge pana la 90 de cm. De obicei femelele sunt mai mari decat masculii si ies mai tarziu din perioada de hibernare, insa au coada mai scurta decat acestia. Greutatea variaza de la 100 la 200 g, femelele fecundate pot atinge o greutate de 300 de g.

Perioada de reproducere are loc primavara in luna aprilie - mai. In aceasta perioada se duc lupte spectaculoase intre masculi, dar fara asi produce ranisau a se inocula cu venin. Aceasta reptila este ovovivipara, adica cloceste ouale in corp, iar in luna augus-septembrie are loc eclozarea puilor si parasesc corpul mamei. Prima naparlire are loc imediat dupa nastere si puii devin activi. La varsta de 3-4 ani Puii din aceasta specie de vipera devin maturi din punct de vedere sexual.

Lupta intre masculi de Vipera berus

Vipera este activa in special in zilele caniculare si calduroase adeseori continuand activitatea pana in amurg. Dimineata si seara cauta locuri unde se pot incalzi la soare. temperatura optima fiind de 30 - 33 ° C. Este foarte activa in zilele calde si umede, fiind insa sensibila la vant.

Daca se simpe amenintata de obicei se ascunde intre pietre sau plante, daca amenintarea devine iminenta sau animalu este provocat acesta ataca fulgerator. In perioada de iarna hiberneaza intre 4 si 8 luni.
Hrana viperelor consta din mamifere mici (in special rozatoare - soareci), soparle (Lacerte), broaste (in special Ranidae).

Dușmanii lor naturali sunt:
- Pasarile rapitoare (Buteo buteo), (Circus pygargus), (Circus aeruginosus), (Milvus migrans), (Aquila clanga), (Aquila pomarina) si (Circaetus gallicus).
- Animele carnivore, mistretul (Sus scrofa), jderii (Mustela putorius), (Mustela erminea), bursucii (Meles meles), nevastuicile (Mustela sibirica), vulpile (Vulpes vulpes), ariciul (Erinaceus europaeus) si pisica de casa.
- Reptile ca Natrix natrix și Natrix tessellata.

Vipera comuna este o specie protejata, raspandita in nordul Eurasiei. prefera habitatele din regiunile cu umiditate mare. Arealul de raspandire ajungand din Europa Centrala, Balcani, Romania (Muntii Sureanu), Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Anglia si Scandinavia pana in Rusia si insula Sahalin. Vipera berus este intalnita in luminisurile din padurile de foioase sau conifere, regiuni de smarcuri, pasuni alpine, la altitudini ce ating cca 2500 - 3000 m.

Desi este o specie neagresiva, preferand sa fuga daca este deranjata, veninul ei poate fi letal copiilor, persoanelor invarsta si celor ce sufera de anumite afectiuni. Doza letala minima (DLm) la o inoculare subcutana este de 6,45 mg/kg masa corporala. La o inoculare intravenoasa (DLm) este de 0,55 mg/kg masa corporala. Aceasta inseamna ca la un om in greutate de 75 de kg DLm ar fi 483,75 mg, pentru a avea efect omul trebuie sa fie muscat de cel putin cinci vipere. In concluzie omul are sanse mici de a muri de la o singura muscatura de vipera. Desi vipera berus este de 2 - 3 ori mai veninos ca șarpele cu clopoței (Crotalus adamanteus), nu este atât de periculos din cauza rezervorului mic cu venin (10 - 18 mg) si pentru ca veninul se produce cu un consum mare de energie acesta nu este inoculat in totlitate.

Simptomele cauzate de venin

Durere la locul muscaturii, la cca o ora regiunea muscata devine albastra si se va tumefia (umfla), datorita actiunii neurotoxicului, apar semne de asfixie si insuficientă cardiaca, mai pot apare paralizii.