Araneus diadematus sau Paianjenul cu cruce

Araneus diadematus (Clerck, 1757)

Unul dintre cei mai cunoscuti paianjeni, dea lungul timpului a primit multe nume ca paianjenul diadema, paianjenul european, paianjenul cu cruce, paianjenul de gradina, etc., el face parte din Familia Araneidae, genul Araneus. Alaturi de el din acelasi gen mai gasim inca 10 speicii conform listei speciilor de paianjen descrise pana in anul 2000 in Romania.

Culorile acestui paianjen pot varia de la un galben deschis pana la un gri foarte inchis spre negru, dar toti paianjenii din aceasta specie au pe partea dorsala a abdomenului cinci sau mai multe puncte albe ce formeaza un desen in forma de cruce, acest desen este caracteristic speciei.

A treia pereche de picioare ale acestui paianjen sunt mai mici, ele sunt folosite la construirea panzei precum si la deplasarea paianjenului pe aceasta, nu au nici o valoare daca paianjenul se deplaseaza pe sol. Rareori ajunge la nivelul solului, in mod accidental, majoritatea timpului petrecand-o in panza sa rotunda.

Acest paianjen este un paianjen tesator prin urmare isi vaneaza prada cu ajutorul panzei care masoara la unele exemplare chiar si 40 cm in diametru. Aceasta panza are o forma sferica iar paianjenul sta in centru acesteia cu cefalotoracele orientat in jos, detectand vibratiile prazii cu ajutorul picioarelor si a perilor de pe ei. Daca o insecta s-a prins in plasa sa paianjenul impacheteaza prada in matase dupa care o consuma.

Daca paianjenul este amenintat acesta isi cauta imediat refugiu sau sare de pe panza sa. Panza este mancata aproape in fiecare seara impreuna cu insectele foarte mici prinse de ia si reconstruita pana dimineata, astfel paianjenul "recicleaza" proteinele transformandu-le in energie pentru a produce alta panza.

Masculul mai mic decat femela, se apropie de aceasta cu mare grija, provocand niste semnale vibrante pe panza pentru a evita sa fie confundat cu prada si din greseala sa fie mancat. El este cel care pleaca in cautarea femelei pe care o gaseste datorita unor substante chimice eliberate de aceasta numite feromoni.

In timpul copularii, masculul prinde cu picioarele abdomenul femelei, iar lichidul spermatic este transferat cu ajutorul organului copulator aflat in pedipalpii acestuia. Dupa copulare masculul pleaca, dar se intampla ca acesta sa fie prins si mancat, astfel femela isi asigura necesarul de proteine pentru dezvoltarea oualeleor. Dupa cateva zile de la copulare, femela incepe sa tese un cocon sau un sac cu oua (cum mai este numit) care protejeaza cele cateva sute de oua. Femela sta in preajma coconului timp de cateva zile apoi moare.

Tinerii paianjeni ies din cocon toamana sau primavara, ei hibernand in stadiu de nimfa sau ramanand in ou. Dupa ce au iesit din ou se aduna intr-un grup dens inainte de a naparli pentru prima data. Nimfele au o culoare galbena, iar pe partea dorsala a abdomenului au un desen sub forma unui triunghi cu baza spre cefalotorace mai intunecat. Dupa prima naparlire, culoarea acestora se schimba, si incep sa se disperseze. Urca pe cele mai inalte obiecte din jur si cand ajung in varf isi tes o panza pe care o lanseaza in vant, folosind panza ca o parasuta acestia sunt purtati de curenti spre noi teritorii unde vor coloniza.

Dupa mai multe naparliri paianjenii ajung la maturitate vara tarziu sau la inceputul toameni. Toamana adultii sunt intalniti peste tot unde isi pot tese panza, ei nu hiberneaza murind la inceputul iernii.
Veninul acestui paianjen nu este periculos pentru om, el putand fi manipulat cu grija.