Lynnu sp. (species): Biodiversitatea amfibienilor din Romania

Amfibienii sunt animale poichiloterme (care își modifică temperatura corpului după temperatura mediului ambiant), cu tegumentul nud, bogat în glande şi puternic vascularizate ce permit acestora schimburi gazoase cu apa şi aerul atât in stadiul de larve cât şi ca adulţi. Respiraţia pulmonară la adulti si cea branhială în stadiile larvare completează respiraţia tegumentară.
Amfibienii sunt un grup de animale aflate în declin accentuat la nivel mondial, de asemenea sunt consideraţi buni indicatori ai calităţii mediului datorită tegumentului lor umed ce îi face vulnerabili la condiţiile de mediu şi la activităţile antropice atât la nivelul ecosistemelor terestre cât şi a celor acvatice. Sunt animale vertebrate tetrapode, ei pot fi întâlniţi atât în medii acvatice dulcicole cât şi terestre. În România se întâlnesc pretutindeni de pe litoralul Mării Negre până la o altitudine de 2000 m. Ecosistemele în care nu pot trăi sunt lacurile sărate şi Oceanul Planetar.
Deşi unii amfibieni duc o viaţă terestră, toţi depind de mediul acvatic pentru reproducere:
- dezvoltarea embrionară - dezvoltare larvară.

Clasa Amfibia se împarte în trei ordine:

- Urodele (amfibieni cu coadă)
- Anure (amfibieni fară coadă)
- Gimnofioni - Nu se intalnesc in Romania

Din cele 3 ordine, doar reprezentanţii primelor două trăiesc în ţara noastră însumând 19 specii, din care 6 specii de urodele şi 13 specii de anure.

Ciclul de dezvoltare

Ciclul de dezvoltare la amfibieni este strâns legat de mediul acvatic, depunerea pontei şi stadiile larvare sunt obligatoriu acvatice, mai ales la speciile ce se găsesc în România. Reproducerea are loc primavara devreme, pentru ca larvele sa aibă timp să se metamorfozeze.
Stadiul larvar poate dura de la câteva săptămâni până la un an, în funcţie de specie şi de factorii de mediu cum sunt temperatura şi umiditatea. Alte specii de amfibieni, în special cele din familia salamandrelor, rămân în stadiu larvar intreaga viata. Acest fenomen poartă numele de neotenie.

Imagini ale dezvoltarii embrionare la Triturus/Lissotriton vulgaris © Iosob G. Alin

Deşi amfibienii sunt foarte prolifici, o femela depunând câteva zeci de ouă în cazul amfibienilor din Familia Salamndridae sau câteva mii în cazul anurelor, rata de supravieţuire este foarte mică mai ales în cazul larvelor şi a juvenililor. În perioada iernii toţi amfibienii sunt inactivi, ei hibernând pe uscat in cele mai multe cazuri dar şi în apă.

Habitate preferate de amfibieni

Deşi în perioada de reproducere preferă habitatele acvatice (bălţi permanente, bălţi temporare, iazuri, ape lin curgătoare, lacuri, şanţuri) mulţi amfibieni trăiesc cea mai mare parte din viaţa adultă în habitate terestre de bună calitate în special în pădurile de foioase de la şes şi deal, dar şi unele păduri de conifere.

Habitate preferate de catre amfibieni © Iosob G. Alin

Din păcate viitorul amfibienilor este nesigur. Declinul lor foarte rapid din ultima jumătate a sec. XX se datorează în mare parte distrugerii habitatelor, aici fiind incluse: despăduririle, desecarile, poluarea (inclusiv ploile acide), încalzirea globală, supraexploatarea, etc..

Efecte ale poluarii asupra amfibienilor

Poluarea nu numai că poate duce la moartea animalelor, în special al amfibienilor, dar poate avea efect de stres major asupra dezvoltării embrionare ducând la modificarea structurii moleculare la embrioni, facilitând apariţia malformaţiilor.