Lycosa singoriensis sau Tarantula romaneasca

Lycosa singoriensis (Lexmann, 1770)

Lycosa singoriensis, acest paianjen lup, este cea mai mare specie de la noi din tara. Marimea lor difera in functie de sexe ca de altfel la majoritatea araneelor, femela masurand in medie 25 mm ajungand pana la 35 de mm; masculul masurand in medie 19 mm ajungand insa la 25 mm. Specie tericola, isi petrece majoritatea timpului in galerii sapate de ei in sol.

Mascul Lycosa singoriensis

Femela Lycosa singoriensis

Maculul are o perioada de viata de un an, dupa acuplare el murind, acuplarea are loc toamna. In perioada de hibernare intrand doar juvenilii si femelele care au o perioada de viata de 2 ani.

Prefera zonele de campie, zonele inundabile, cu pamant umed in care poate sapa cu usurinta, sunt capabili de migratii si sunt buni innotatori, traversand deseori rauri mari. Sa constatat ca Lycosa singoriensis poate innota 7 zile neintrerupt.

Ambele sexe se pot recunoaste destul de usor, dupa forma corpului mai exact forma de para a cefalotoracelui si forma ovala a abdomenului.

Culorile ambelor sexe fiind la fel si anume:
Cefalotoracele este negru-brun, parte cefalica distincta, colorata cafeniu deschis, formand un unghi in zona foveala, pata foveala cu aspect stelat, cenusiu deschis-alburiu.
Abdomenul, dorsal, pe fond negru-brun se distinge pata lanceolata neagra, marginita de puncte albe; urmand 6-7 perechi de pete mai mici deasemeni albe . Flancurile deschise, presarate de puncte mici albe.
Picioarele vargate transversal, dorsal cu negru si galben mai ales femurele.

Sternul, coaxele, trohanterele si partea ventrala a abdomenului sunt negre.

Partea ventrala a unui mascul de Lycosa singorinsis

Exemplarele adulte sunt nocturne, iesind noaptea la vanatoare, spre deosebire de juvenili care sunt activi si in timpul zilei. Lycosa singoriensis se imperecheaza la sfarsitul verii inceputul toamnei (august-septembrie) masculii murind dupa imperechere iar femelele pregatindu-se de hibernare. In perioada de hibernare intra doar femelele si paianjenii juvenili.

In luna octombrie cand paianjenii se pregatesc de iernat, ei isi adancesc galeriile ajungand la 25-30 cm exceptional pana la 60 de cm. La inceputul primaverii (martie-aprilie) femela isi constueste coconul in galerie, nu inainte de a o inchide cu un opercul de panza. Apoi femela isi fixeaza coconul de filiere, coconce are un diametru de 8-12 mm diametru, cantarind aproximativ 6 g si continand circa 300 de oua. Nimfele ies in primul stadiu nimfal, adica dupa a treia naparlire. Iesirea din cocon a puilor dureaza in general in functie de temperatura, la specia singoriensis in jur de 30 pana la 70 de zile. In aceste zile femela isi scoate coconul la soare, invartindu-l ca toate partile sa fie expuse razelor si incalzite.

Daca femela constata ca dezvoltarea nu are loc sau au murit larvele, acesta este lepadat sau mancat. In timpul purtarii coconului, femela de Lycosa singoriensis nu se hraneste. Daca femela isi pierde coconul il cauta cu multa perseverenta, in timp ce preia alt cocon, chiar de la specii diferite sau orice obiect ce seamana cu un cocon, fara nici un discernamant.

Dupa ce au iesit nimfele, ele se catara pe picioarele femelei asezandu-se pe ambele fete ale abdomenului chiar si pe cefalotorace. Daca sunt prea numerosi, peste 100 de nimfe, ele se aseaza in 2-3 strate. “Paianjenul avand aspectul unui ghem pufos” (Marikovski, 1956)

Lycosa singoriensis isi petrece cea mai mare parte a timpului in galerie care are o adancime de cca 10-15 cm si un diametru de cca 2.5-3.5 cm, la exterior de obicei galeria prezinta un guler tesut de paianjen impreuna cu vegetatia din jur si/sau pamant. Perioada de activitate a paianjenului incepe primavara devreme, cand pamantul are cca 5 grade C pana in luna otobbrie cand, de obicei, intra in perioada de hibernare.

Hrana lor este constituita din insecte, prefera greieirii, pot ataca sa prinda si sa se hraneasca cu pui de soparle ( ex. Lacerta agilis)

Muscatura speciei Lycosa singoriensis, este destul de neplacuta pentru om. Dupa Marikovski (1956), efectele muscaturii pot fi urmatoarele: imediat dupa ce paianjenul a inoculat veninul, apare o durere intensa ce dureaza circa 24 de ore dupa inoculare locul muscaturii se umfla si se inroseste intens. Nu sunt prezente durei in restul corpului. Incepe sa se resimta dupa cateva minute o stare generala proasta – de apatie si somnolentan fiind insotita de o senzatie de anchilozare. Dupa circa o ora si patruzecisicinci de minute apare o senzatie de greutate in tot corpul, apare nevoeia de somn si usoare dureri in partea inferioara a custii toracice si oarecare dispnee. Dupa 4 ore de la muscatura pacientul a adormit de circa o ora dar se mentine dispnea. Dupa 5 ore, senzatiile anormale dispar ramanand numai durerea locala.

Raspandirea pe glob a specie Lycosa singoriensis

Mai puteti citi despre:

- Paianjenii lup sau Familia Lycosidae

Blattella germanica sau Gandacul rosu de bucatarie german

Blattella germanica (Linneaeus, 1767)

Este o specie de gandac de bucatarie mic, ce face parte din Filum Artropoda, Clasa Insecta, Ordinul Blattodea, Familia Blattellidae, Genul Blattella, Specia germanica.

Blattella germanica sau Gandacul rosu de bucatarie - http://www.daunatori.info/imagini/gandacul_rosu_de_bucatarie.jpg 

Masoara in general 13 pana la 16 mm lungime, are o culoare maro spre roscat pana la negru, prezinta doua dungi paralele intunecate de la cap pana la varful aripilor. Desi aceste insecte prezinta aripi aceastea nu sunt folosite pentru zbor, fiind incapabile de a sustine insecta in aer, dar lipsa acestei adaptari este compensata de agilitatea gandacului. Aceasta specie este una din cele mai cunoscute si comune specii din toata lumea, gasindu-se in majoritatea asezarilor omenesti din lume. Pot fi intalniti mai ales in restaurante, in facilitatile de prelucrare a alimentelor, hoteluri si azile, dar ii gasim des si in blocurile locuite si camine de studenti. Aceste insecte nu tolereaza foarte bine frigul, de aceea in zonele reci sau in anotimpurile reci le gasim numai in apropierea habitatelor umane unde este de obicei mai cald.

Stadiile de dezvoltare la specia Blattella germanica L. 

Ca toti gandacii de bucatarie si aceasta specie este originara din Asia. B. germanica poate fi vazut ziua ocazional, daca e deranjat din locul lui de odihna sau daca exista o populatie mare de gandaci in acel spatiu, insa ei sunt specii nocturne. Noaptea isi parasesc ascunzatorile si sunt extrem de activi.

Specia este omnivora si necrofaga, prefera ca hrana amidonul, carnea, produsele zaharoase si grasimile. De multe ori cand mancarea nu este la indemana acestia se pot hrani cu articole de uz casnic cum ar fi: sapun, pasta de dinti, lipici, hartie si pot adopta chiar un comportament canibalistic. Gandacul german de bucatarie are trei stadii de viata, tipic insectelor cu metamorfoza incompleta: oul, nimfa si adultul. Intreg ciclul de viata variaza in functie de temperatura si disponibilitatea hranei. Aceasta specie se inmultesc continuu, in conditii ideale marimea poate fi exponentiala. O populatie in crestere este compusa din 80% nimfe si 20% indivizi adulti.

Blattella germanica L. 

Ouale sunt transportate de femela intr-o carcasa numita ooteca pana aproape in clipa eclozarii. Ooteca se poate observa usor, fiind atasata de partea posterioara (camera genitala) a femelei. Foarte rezistenta la conditiile nefavorabile ale mediului ooteca poate contine pana la 35 de oua ce  nu pot fi distruse nici de substantele chimice dintr-un tub de  insecticid. Dupa ce ies nimfele din ou acestea au o culoare maro inchisa pana la negru, nu prezinta aripi. Ajung la maturitate in circa 60 de zile. Numarul de naparliri pana in stadiu de adult variaza, dar marea lor majoritate naparlesc de 6-7 ori. Toate stadiile de dezvoltare necesita hrana si apa. Dupa ce a ajuns la maturitate aceasta specie mai treieste aproximativ 200 de zile dupa care moare.

O colonie de Blattella germanica L. - http://www.cirbus.com/images/pest/blattella5.jpg

In Romania acest gandac a devenit foarte cunoscut in momentul cand a intrat in casele romanilor adus fiind de muncitori din fabricile unde lucrau. Cu timpul acest gandac a gasit locul perfect unde putea sa se dezvolte, unde avea hrana si caldura tot timpul anului, in casele romanilor. Cu timpul multi oameni au incercat scape de gandaci prin diferite metode dar au ajuns la concluzia ca odata ce ai avut gandaci de bucatarie nu vei mai putea scapa de iei, dar poti sa ii tii sub control. Unul dintra primii pasi in a mentine sub control o populatie de gandaci de bucatarie este curatenia - vasele din chiuveta trebuie spalate imediat, nu trebuie lasata sa se adune de pe o zi pe alta, gunoiul nu trebuie tinut in casa mai mult de 48 de ore si cat mai des sa se faca in casa curatenie generala. In cazul unei invazii, trebuie sa contactati o firma specializata in combaterea daunatorilor, care vor sti ce tratamente sa aplice pentru micsorarea populatiei de gandaci rosii de bucatarie.

Melolontha melolontha sau Carabusul de Mai

Melolontha melolontha (Linnaeus, 1758)

Carabusul de mai este un artropod din clasa insecta, ordinul coleoptera, familia Scarabaeidae.

Adultul masoara in general 1,5-3 cm lungime, pe partea dorsala (elitrele) de culoare castanie-roscata, acoperit cu o pubescenta fina, alba, iar pe partea ventrala este negru.

Carabusul are o generatie la 3-4 ani. Ierneaza ca larva in diferite varste, in sol, la adancimi cuprinse intre 90 si 135 cm. Primavara, cand temperatura solului la 30 cm depaseste 10 grade, larvele migreaza in stratul arabil, unde se hranesc cu partile subterane ale plantelor cultivate si spontane.

Larvele ajunse in ultima varsta se transforma in pupe in celule speciale din pamant. Durata stadiului de pupa este de 8-14 zile. Aparitia primilor adulti se inregistreaza, de obicei, la sfarsitul lunii mai dar anula acesta (2009) au iesit la sfarsitul lunii aprilie. Zborul maxim are loc dupa 10-12 zile, iar întreaga perioada de zbor dureaza intre 30-40 zile.

Zborul adultilor se desfasoara seara, incepand cu ora 20, si durează în medie 1-2 ore. Declansarea, durata si intensitatea zborului sunt determinate de valorile factorilor fizici, dintre care cei mai importanti sunt temperatura aerului, intensitatea luminii, umiditatea aerului si viteza vantului.

In cursul zilei majoritatea adultilor stau ascunsi in sol sau se adapostesc pe partea umbrita a diferitelor plante. Dupa 10-12 zile de la aparitie începe ponta. Ouale sunt depuse in sol, la adâncimi de 20-40 cm. O singura femela depune intre 15-50 de oua. Incubatia durează 20-24 zile, iar dezvoltarea larvara 3-4 ani.

Oul are 3,7-5,3 mm lungime si este oval, la inceput de culoare alba-laptoasa, apoi alba-cenusie sau galbena-bruna!

Larva in ultima varsta are intre 38-35 mm lungime si este de tip melontoid, cu corpul voluminos, arcuit, de culoare alb-galbuie, cu capsula cefalică castanie-deschisa.

Pupa are 28-38 mm, de o culoare galbena-cenusie.

In prezent nu am cunostiinte ca aceasta specie ar fi pe lista rosie, totusi eu sunt de parerea ca insectele nu vor disparea niciodata! Conditia principala fiind aceea de a nu le distruge habitatele!