Translate

duminică

Animale veninoase si otravitoare din Romania

Mica introducere in lumea zootoxinelor

Definitia veninului:



Veninul - substanta toxica, in general lichida, fabricata de anumite organisme care isi inoculeaza veninul prin intepatura sau muscatura.
Acestea au primit numele de animale veninoase, iar cele cum sunt broastele raioase ce secreta toxine prin glande specializate de la nivelul epidermei au primit numele de animale otravitoare.


Unele veninuri sunt foarte puţin toxice (ţânţari, purici, tăuni, furnici, etc); altele sunt extrem de toxice (cobrele, şerpii coral din America de Sud, broastele otravitoare din genul Dendrobates, etc).
Cu toate acestea, un venin cunoscut ca puţin toxic poate fi foarte periculos dacă antrenează un edem al căilor respiratorii (risc de moarte prin asfixie) sau o reacţie alergică generalizată (şoc anafilactic). Aceste două riscuri există în principal în caz de înţepătură - mai ales de înţepături multiple - de către himenoptere (albine, viespi). Acţiunea distrugătoare a veninurilor se poate exercita asupra sângelui (hemoliză sau distrugerea globulelor roşii), asupra sistemului nervos (prezenţa de neurotoxine responsabile de neuroliză) şi/sau asupra ficatului (citoliză hepatică).



Ca tratament al accidentelor provocate de veninuri necesita îngrijiri imediate, destinate să limiteze difuzarea substanţei toxice şi să calmeze mâncărimile sau durerea (aspiraţia veninului cu o pompă vândută în farmacii, aplicarea de apă rece, de bucăţi de gheaţă). În cel de al doilea timp, eventual, administrarea de antihistaminice şi adrenalină, destinate să combată efectul alergic al veninului şi injectarea de seruri antitoxice specifice pot fi utile. O injectare de ser antitetanic şi luarea de antibiotice (împotriva suprainfecţiilor) pot fi asociate. În sfarşit, în cazurile grave sunt necesare spitalizarea de urgenţă şi manevrele de reanimare.

Animale din Romania

In Europa spre deosebire de alte continente sunt putine specii de animale veninoase. Iar in tara noastra un numar mic de vertebrate sunt veninoase sau otravitoare, cele mai toxice fiind considerate cele trei specii de vipere existente, desi nevertebrate considerate periculoase sunt multe, la noi in tara, veninul lor nu este atat de puternic ca in cazul cazul nevertebratelor din zonele tropicale.

Si primul grup de animle ce prezinta interes toxicologic este:

Grupul Celenteratelor (coarlii si meduzele)

Animale acvatice, ce traiesc in mari si oceane. Posedă celule urticante sau lipicioase. Dintre acestea, meduzele, sunt cele mai comune, des intalnite de turisti pe litoralul Marii Negre.
Ele prezinta filamente urzicatoare, prin care, la excitatia externa, expulzeaza o substanta cu actiune locala, provocand pe tegument urticarii. Absorbtia în cantităţi mari a substantelor toxice provoaca simptome ca: vărsături, diaree, cefalee, dispnee, depresie, colaps, si alte fenomene care, de obicei dispar după 24 de ore.
Foarte comuna in marile si oceanele din lume, prezenta si pe litoralul Romanesc specia Aurelia aurita (meduza luna).


Aurelia aurita (meduza luna).

Echinodermele

In Marea Neagra au fost descrise 5 specii de echinoderme din clasa Ophiuroidea. Ele au morfologie asemanatoare asteroideelor (stelelor de mare), avand corpul format dintr-o parte discoidală şi cinci braţe radiare, braţe care sunt mai puţin turtite dorso-ventral şi nu se ating în regiunea bazală.
Prin tepi de pe brate ele elaboreaza, mai ales in perioada de reproducere cu ajutorul glandelor genitale, substante veninoase. Deasemenea secreta venin si prin alte organe externe.
Intalinrea cu aceste fiinte, mai ales la noi in Marea Neagra este foarte mica.


Amphiura sp.


Ophioderma sp.

Viermii

Animale nevertebrate, lipsite de picioare, care au corpul moale, lunguieţ, cu piele lucioasă, ale caror medii de trai sunt cel subteran şi cel acvatic. De asemenea, mulţi viermi sunt paraziţi, gazdele lor fiind plante şi animale.
O importanta mare au Viermii paraziti intestinali ce fac parte din grupa viermilor laţi, exemple pot fi: Tenia, Galbeaza; sau din grupa viermilor cilindrici: Trichina, Ascarida, Oxiurul şi Limbricul.
Viermii intestinali au capacitatea de a produce toxine. Veninul viermilor provoacand individului parazitat tulburari gastrointestinale, hepatice si nervoase. În unele cazuri cand cantitatea de venin este prea mare, s-au observat crize epileptiforme, fenomene choreice, tulburari psihice etc. Toate aceste tulburari sunt provocate de toxinele eliminate de aceste animale.


Ascaris lumbricoides (limbricul)


Taenia ovis (tenia)


Artropodele:

Un numar mare de artropode si-au dezvoltat sisteme de atac si aparare bazate pe cocktailri chimice si aici vom aminti:
- Miriapodele
Centipedele
Milipedele
- Paianjeni
- Scorpioni
- Insecte

Miriapodele



Sunt un grup de artropode exclusiv terestre, caracterizate atat prin trasaturi de primitivitate - in special in ceea ce priveste morfologia externa cat si printr-o organizatie interna.
Din cele doua grupe de miriapode (centipede si milipede), ambele au o importanta majora, deoarece amandoua grupe si-au dezvoltat un sistem de aparare bazat pe substante toxice.

Centipedele
Muscatura centipedelor poate fi foarte dureroasa, local apare o inflamatie, necroze si limfanagita. Semne generale: ameteli, febra, crampe musculare. Cazurile mortale sunt rare prezente mai ales la copii. Unele miriapode pot fi daunatoare pentru om daca sunt inghitite odata cu fructele (sau cu furajele in cazul animalelor). Tratamentul este simptomatic.
In Romania centipedul cel mai des intalnit este Lithobius forficatus (supranumita si Urechelnita sau Alergătorul-pe-pietre). Muscatura acestei specii este inofensiva pentru om. Totusi exista o specie de centiped gigant si la noi in Romania in Delta Dunarii.


Lithobius forficatus (urechelnita)

Milipedele
Datorită lipsei de viteză şi de incapacitatea de a muşca sau urzica, milipezii si-au dezvoltat un mecanism de apărare acela de a se răsuci într-o strânsă bobina – protejand delicatele lor picioare în interiorul unui blindaj. Multe specii secreta otrăvuri lichide sau secreţii de gaz de hidrogen-ceanurat prin pori microscopici aflati de-a lungul corpurilor lor ca un un mecanism de aparare secundar. Unele dintre aceste substanţe sunt caustice şi pot arde exoscheletul unor insecte pradatoare, pielea şi ochii animalelor de prada mai mari cum ar fi mamiferele. Desi in marea lor majoritate aceste cocktailuri sunt inofensive.



Cel putin in Romania, cockteiluri chimice ale milipezilor sunt inofensive, dar pot provoca efecte minore pe piele, in principal efectele fiind modificări de culoare, alte efecte pot include: durere, mâncărime, iritare locala, edem, beşici, eczeme, şi foarte rar craparea pielii. Expunerea ochilor la aceste secreţii cauzeaza in general iritaţii oculare şi, posibil, mai multe efecte adverse, cum ar fi conjunctivită şi cheratită.
Primul ajutor constă în clatirea zonei cu apă din abundenţă; suplimentarea tratamentului se face in functie de reactiile locale adverse.



Paianjenii



Vanatori prin excelenta paianjenii sunt in majoritate inofensivi omului doar un procent de 1-2% din paianjenii descrisi pana la ora actuala in lume pot lasa rani sau pot duce la deces.
Veninul este un amestec de substanţe complexe ce acţionează în moduri diferite şi afectează diferite organe.
Exista mai multe tipuri de venin dar cele mai importante in lumea animala si cu precadere in lumea paianjenilor, este veninul neurototix si veninul necrotic.

Cat priveste glanda cu venin ea are un aspect de sac alungit, situat în partea anterioară a prosomei (cefalotoracelui), al căror canal excretor pătrunde în chelicere şi se deschide la vârful căngilor, subterminal pe faţa lor convexă.
Eficacitatea acţiunii lor este de asemenea variabilă omului. Unele sunt complet inofensive, altele produc dureri uşoare, trecătoare, ca o inţepătură de viespe, altele produc acţiuni grave. Unele acţionează numai asupra sistemului nervos, cu scădere de temperatură şi chiar moarte, altele provoacă leziuni şi degenerări celulare locale sub formă de plăgi, care se întind pe piele şi se vindecă greu.

In Romania putini paianjeni au venin destul de puternic pentru a produce neplaceri omului.

Latrodectus mactans sau Vaduva neagra



Totusi Latrodectus mactans (vaduva neagra) se gaseste si la noi in tara. A fost semnalata in Delta Dunarii. In insula Popinia si pe Grindul Letea. Muşcătura femelei este otrăvitoare pentru oameni şi este urmată de formarea unei papule congestive, durere şi tumefiere locală, stare de vomă, dificultăţi în respiraţie şi de foarte putine ori muscatura ei poate fi mortala. Veninul, o neurotoxină, afectează copiii si persoanele batrane mai sever decât pe adulţii sanatosi. Cu toate acestea, păianjenul nu este agresiv, muşcă oamenii numai pentru a se apăra daca este deranjat, aceast paianjen fiind activ noaptea ziua sta ascuns, e destul de greu de observat precum si de a avea un contact cel putin la noi in tara. Persoanele vindecate pot deveni imune la muşcături ale aceleiaşi specii de Latrodectus.

Lycosa singoriensis sau tarantula romaneasca



Este cea mai mare specie de paianjen din tara noastra. Adultii traiesc in galerii sapate in sol, sunt nocturi, juvenilii fiind activi si in timpul zilei.
Muscatura speciei Lycosa singoriensis, este destul de neplacuta pentru om. Dupa Marikovski (1956), efectele muscaturii pot fi: imediat dupa ce paianjenul a inoculat veninul, apare o durere intensa ce dureaza circa 24 de ore dupa inoculare, locul muscaturii se umfla si se inroseste intens. Nu sunt prezente durei in restul corpului. Incepe sa se resimta dupa cateva minute o stare generala proasta – de apatie si somnolentan fiind insotita de o senzatie de anchilozare. Dupa circa o ora apare o senzatie de greutate in tot corpul, apare nevoeia de somn si usoare dureri in partea inferioara a custii toracice si oarecare dispnee. Dupa 4 ore de la muscatura pacientul a adormit de circa o ora dar se mentine dispnea. Dupa 5 ore, senzatiile anormale dispar ramanand numai durerea locala.
Moartea poate surveni doar in urma socului anafilactic.
Fiind anuimale nocturne si traind in galerii, omul vine greu in contact cu acest paianjen.


Alte exemple de paianjeni ce pot produce neplaceri omului:

Tegenaria atrica (paianjenu de casa) - des intalnit pe langa locuitele umane, nu de foarte putine ori intrand si in case, prefera scarile de blloc, isi fac panza in colturile intunecoase si prafuite.


Tegenaria atrica

Phoneutri nigriventer sau Paianjenul de banane



Acesti paianjeni au o proasta reputatie din cauza toxicitatii veninului lor si pentru ca nu sunt reticiente in ceea ce priveste atacul asupra altor specii inclusiv omul daca constitue un pericol. P. nigriventer este responsabil pentru cele mai multe cazuri de intoxicaţii cu venin în Brazilia, pentru că aici se găseşte în zone foarte populate,cum ar fi São Paulo, Minas Gerais, Rio de Janeiro şi Espirito Santo. Phoneutria are o muscatura foarte otravitoare.
Studii recente sugerează că acesti paianjeni inoculeaza venin în aproximativ o treime din muşcături şi poate inocula doar o cantitate mică de venin.



Veninul speciei P. nigriventer conţine o neurotoxina, cunoscuta sub numele de PhTx3, ce blocheaza canalele de calciu care inhibă glutamatul si elibereaza asimilatiile de calciu şi glutamatul se asimileaza în sinapsa neuronilor. La concentraţii mortale, aceasta neurotoxina cauzează pierderea controlului muscular, precum şi probleme respiratorii, ducând la paralizie si eventuale asfixiere. În plus, veninul provoaca durere intensa şi inflamaţii în urma muscaturii. Aceasta stimulare senzorială a nervilor determină o eliberare de neuropeptidelor, cum ar fi substanţa P. care determină inflamaţie şi durere.
Muscatura acestor paianjeni pot avea ca rezultat doar o durere locala, dar în toate cazurile, cei muscati, trebuie să solicite imediat tratament de urgenţă, veninul poate sa ii puna viaţa în pericol.
Aceasta specie, desi nu traieste in Romania, este important de stiut ca el poate fi adus odata cu transporturile de fructe in special odata cu transportul bananelor din tarile de origine de aceea mai este supranumit si paianjenul calator sau paianjenul de banane. Foarte rar, poate o data in viata putem avea ocazia sa ne intalnim cu el in supermarketuri in raionul cu fructe.

Alte specii de paianjeni, ce provin din zonele calde ale lumii, ca de exemplu Pholcus Phalangioides, desi are un venin puternic, nu are chelicerele destul de dezvoltate pentru a penetra si inocula venin in epiderma omului sau a altui animal vertebrat. Tarantulele, animale exotice tinute in captivitate de pasionati, desi par fioroase nu sunt. Muscatura lor, la majoritatea speciilor, nu este mai pariculoasa decat muscatura unei viespi.


Pholcus Phalangioides (paianjenul de praf)

Scorpioni


Euscorpius carpathicus

La scorpioni veninul se gaseste in ultimul segment al cozii, la capatul ei se afla o gheara cu ajutorul careia este inoculat veninul. Acesta contine o toxalbumina, care actioneaza in primul rand asupra sistemului nervos, dar are si actiune necrozanta si hemolitica. Întepatura este dureroasa. În cazuri grave pot aparea şi fenomene generale: cefalee, vâjâituri, convulsii, greaţă, vărsături, cianoză, transpiratii reci. Aceste fenomene pot progresa pana la coma si chiar la moarte mai ales la copii.
În forme usoare, tratamentul se rezuma doar la legarea şi sugerea ranii, precum si la spalarea locului cu amoniac, cu solutie de permanganat de potasiu sau de hipoclorit de calciu.
Desi cand vine vorba de scorpioni, multi se gandesc la cei din zonele desertice si la cei adusi in Romania ca animale de companie, trebuie stiut faptul ca si in tara la noi exista o specie ce s-a adaptat climei si conditiilor de mediu de la noi numita Euscorpius carpathicus.

Insectele

Desi multe insecte sunt inofensive, cateva hexapode si-au format un sistem de aparare bazat pe cocktailuri chimice.
Veninul este constituit din impreunarea secretiei a doua galnde, una cu reactie acida cu actiune stupefianta si flogogena, iar alta cu reactie alcalina, care contine toxalbumine cu actiune neurotoxica, hemolitica si hemoragipara.
Întepatura poate provoca o durere vie, edem si papilă locală, precum şi roseata persistenta cateva zile. Accidente se pot observa prin intepătura în gură, faringe, pe fata sau ochi. Intepatura poate fi intravenoasa cand se face pe mana sau gat. În acest caz actiunea veninului se manifesta prin cefalee, greata, varsaturi, convulsiuni, colaps, edem pulmonar, iar moartea se instaleaza prin paralizia inimiii şî a centrului respirator.
În general 10 întepaturi provoaca intoxicatii, iar 100 de intepaturi sunt socotite ca mortale.
Impotriva intepaturilor se recomanda scoaterea acului si spalarea cu alcool mentolat amoniacal, solutie de hipoclorit, tinctura de iod diluata.

Apis mellifera sau Albina melifera



Albina meliferă are o glandă veninoasă abdominală. Veninul este un lichid incolor, acid, amar, ce conţine un amestec complex de proteine, care cauzează inflamaţie locală şi acţionează ca un anticoagulant. O albină poate injecta 0,1 mg de venin, după care moare. Veninul este similar cu cel al şarpelui şi cu toxina urzicii şi poate fi dezactivat cu etanol. Se estimează că 1% din populaţie este alergică la veninul de albine.
Veninul de albine este folosit în tratamentul reumatismului şi altor boli inflamatoare, în desensibilizarea oamenilor alergici la înţepăturile de insecte.

Vespa vulgaris sau Viespea



Înţepătura de viespe este dureroasă pentru om, dar toxicitatea variază foarte mult cu specia de viespe. Poate produce moartea prin şoc anafilactic, cu excepţia cazului în care se injectează imediat adrenalină. Viespea înţeapă de mai multe ori în viaţa ei deoarece acul ei nu se rupe la scoaterea din piele.

Furnicile



Desi toxicitatea veninului este in funtie de specie. Ele ataca in masa iar veninul sau conţine un alcaloid necrozant, ce are ca rezultat durere şi formarea de pustule albe la o zi după înţepătură. Ele sunt foarte greu de distrus, fiind foarte numeroase şi rezistente.

Omizile paroase ale lepidopterelor



Omizile reprezintă o cauză a problemelor de sănătate umană. Multe sunt veninoase, putând cauza leziuni grave la om, de la urticarie până la astm, insuficienţă renală şi hemoragie intracerebrală. Cele mai frecvente sunt iritaţiile pielii, dar s-au înregistrat şi decese. Perii, care pot pătrunde cu uşurinţă în locuinţe, ajunşi în contact cu ochii produc kerato-conjunctivită.

Lytta vesicatoria sau Cantarida




Gândacul conţine până la 5% cantaridină aceasta irită ţesuturile animale. Pulberea spaniolă obţinută din cantaridină are culoare brun-măsline cu irizaţii, cu miros neplăcut şi gust amar. Aqua toffana de Napoli a fost una dintre otrăvurile asociate cu Medicis. Se foloseşte în doze mici pentru produse homeopatice, având efecte afrodisiace.

Culex pipiens sau Tantarul comun



Varsa saliva prin trompa salivara si are actiune anestezica la inceput, iar ulterior are actiune flogogena, manifestata prin leziuni pruriginoase cu formare de induratie, care poate dura 1-2 zile. Spalarea locului intepat cu alcool mentolat 1/20 sau alcool formolat 1/5 aduce ameliorare.

Alte exemple de insecte si arahnide ce pot intepa omul cu anumite substante
toxice si pot transmite unele boli sunt in principal artropodele parazite (purecii, capusele); Taunii (Tabanus bovinus), diferite specii de diptere cum este musca de grajd care poate transmite dalacul sau musca tze-tze ce poate transmite boala somnului la om, etc.

Pestii

Exista multe specii veninoase ce traiesc mai ales in apele din tarile calde si majoritatea sunt marini.
Unii pesti au sangele otravitor, altii au un aparat special de emitere a otravii si o pot transmite prin muscatura, intepatura sau contact.
La cei cu sangele otravitor, toxalbumina se gaseste in tot corpul, in anumite organe sau in lapti si icre, mai ales in perioada fecundatiei.
La pestii ce prezinta spini otravitori, intepatura lor poate provoca dureri si edem, iar ca actiune generala convulsii, delir colaps si chiar moarte.
Exemplu de pesti veninosi la noi in Tara: Calcanul (Scophthalmus maeoticus), Somnul (Silurus glanis) si Mreana (Barbus barbus)- la ultimele doua specii doar icrele si laptii contin toxine.


Somnul - in fotografie varietatea albino - (Silurus glanis)


Calcanul (Scophthalmus maeoticus)

Amfibienii

Desi amfibienii de la noi nu sunt la fel de otravitoare ca speciile exotice, de exemplu Dendrobatidaele, toti amfibienii de la noi, fie ele anure (amfibieni fara coada - broaste) sau urodele (amfibieni cu coada - Salamandra-) au celule specializate ale epidermei ce secreta anumite substante toxice ce pot produce iritatii la om.


Rana sp.

Dintre anure speciile din genul Bufo (Bufo bufo - broasca raioasa bruna; Bufo viridis - broasca raioasa verde) produc si secreta prin glandele dermice de pe spate substante iritante cu actiune locala, precum si substante azotate, derivati ai sterinei ca bufotoxina, bufofagina si bufotalina.
Otrava de broasca are proprietati multimple: este tachichard, convulsivant, paralizant, are si actiune locala caustica si analgezica.


Bufo viridis - broasca raioasa verde

Iar dintre urodele, salamandra excreta prin glandele dermice substante caustice precum si un toxic convulsivant numiata salamandrina.
Veninul tritonului cu creasta - Triturus cristatus are actiune paralizanta, tetanizanta.


Salamandra salamandra - Foto de Alex Stefanescu

Reptilele

Desi soparlele de la noi din tara nu sunt veninoase si nici otravitoare, totusi gasim si in Romania 3 specii de vipere cu o mare importanta in toxicologie, si anume:

Vipera berus (vipera comuna sau vipera cu cruce);



Vipera ammodytes (vipera cu corn);



Vipera ursini (vipera de stepa) - care se gaseste in Podisul Transilvaniei si Vipera ursini renardi ce se gasesta in Delta Dunarii



Veninul de sarpe are o consistenta vascoasa, de culoare galbena, fara miros si fara gust, partial solubil in apa, complet solubil in apa sarata, uscat se transforma in praf. Imediat dupa muscatura, bolnavul simpte o durere vie care iradiaza spre radacina membrului, iar peste un sfert de ora se instaleaza un edem dureros.
In ceea ce priveste simptomele generale prin afectarea sistemului nervos, bolnavul simpte o slabiciune imediata, cefalee, crampe musculare, poate prezenta convulsii, tulburari de sensibilitate, paralizii, tulburari de cunostiinta, ajungand in cazuri grave la coma. Prin alterarea permeabilitatii capilare si inhibarea coagularii sângelui, apar hemoragii de diferite intensitati, atat in locul muscaturii cat si la distanta, gingivoragii, hemoragii subconjunctivale in diferite organe si pe tegumente, uneori hematurii. La nivelul aparatului digestiv apar colice abdominale, greata, varsaturi, diaree, senzatie de uscaciune a mucoasei bucale. Concomitent apar tulburari respiratorii si cardiovasculare cu dispnee. Moartea se instaleaza in general prin paraliziea centrului respirator.

În tratamentul unei persoane muscate de vipera sunt indicate unele masuri generale imediate :


Încetinirea absorbtiei veninului prin aplicarea unui garou deasupra locului muscat care se slabeste cate 30-60 s la fiecare 15-20 min. Se poate aplica si gheata pe locul muscaturii sau se poate introduce membrul in apa cu o temperatura scazuta. Impotriva difuziei veninului se mai recomanda sugerea locului muscaturii, fie printr-o ventuza fie cu gura, cu conditia ca cel care face aceasta operatie sa nu aibe leziuni pe mucoasa gurii.









Neutralizarea veninului la locul de patrundere care se poate face prin spalarea plagii cu solutie de permanganat de potasiu sau hipoclorit de calciu 1%.









Seroterapia, folosindu-se ser antiviperin polivalent, aplicat cat mai precoce. Doza folosita variaza dupa intensitatea simptomelor, intervalul scurs de la muscatura, varsta si greutatea celui muscat.






Vipera berus sau Vipera comuna



Muşcăturile sunt relativ comune datorită arealului mare de răspândire în Europa. Toxicitatea veninului este relativ scăzută în comparaţie cu alte specii de viperă. Simptomele locale includ durere intensă şi imediată, urmată după câteva minute de umflare şi o senzaţie de furnicătură. Durerea se răspândeşte în câteva ore în tot corpul. Necrozele sunt foarte rare. Periculos este şocul anafilactic ce poate apărea la interval de 5 minute după muşcătură, însoţit de greaţă, vărsături, colici abdominale, diaree, incontinenţă urinară şi de fecale, transpiraţie, febră, vasoconstricţie, tahicardie, pierderea conştienţei, stare de şoc, edem de faţă, buze, gingii, limbă, gât şi epiglotă, urticarie şi spasm bronşic. În cazuri grave, poate apărea insuficienţa cardiovasculară. Sunt disponibile cel puţin 8 tipuri de antivenin. Primul ajutor constă în aplicarea de gheaţă şi compresia zonei muşcate. În doze medicale veninul reduce coagularea sângelui, la pacienţii cu probleme vasculare.

Pe langa animalele prezentate pana acum, trebuie sa stim ca un numar relativ mic de pasari (trei specii) cum ar fi Pitohuiul cu creasta (Pitohui dichrous) - ce se gaseste doar in Papua-Noua Guinee - ; Sturzul mic (Colluricincla megarhyncha) ce se gaseste în Australia, Indonezia şi Papua Noua Guinee - si Ifrita cu cap-albastru (Ifrita kowaldi)- ce se intalneste in Noua Guinee - si-au dezvoltat un sistem de aparare bazat pe toxine, care se pare ca le ia din hrana pe care o consuma. Veninul se transmite uşor la oamenii care intră în contact fizic cu pasărea, dar nu este periculos decât dacă este ingerat.
Dintre mamifere, de asemenea nu se gasesc la noi in tara, dar totusi as aminti Ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus) si Lorisul leneş (Nycticebus bengalensis).

In concluzie

Veninul animalelor este o adaptare a modului de viata.



Veninul este folosit pentru uciderea prazii si doar in al doilea rand pentru aparare. Pericolul ca un om sa fie muscat de un animal veninos este mai mic decat se crede. In general animalele musca doar ca sa se apere fiind deseori provocate. De aceea necunoscatorii ar trebui sa evite amenintarea animalelor chiar si a celor neveninoase.



In ultimii ani sa pus si se pune in prezent mare accent pe folosirea veninului produs de diferite animale in scopuri medicale. Atenţia specialiştilor este îndreptată spre acest domeniu, nu atât pentru crearea de antiveninuri, cât mai ales pentru utilizările practice posibile ale acestor toxine, care, în cantităţi mici, au efect terapeutic în boli diferite sau contribuie la investigarea sănătăţii umane (prin utilizarea în analize de laborator).


Produse apiterapeutice

În Romania sunt putine specii veninoase, iar cele care exista nu sunt foarte periculoase. La majoritatea animalelor muscatura este inofensiva, sau are reactii adverse locale si nu foarte grave, insa un risc ridicat real la efectele negative ale veninului il au copii, batranii si cei care sunt predispusi la soc anafilactic datorat substantelor toxice din cocktailul produs de glanele animalului.

Unele imagini au fost luate de pe internet folosind motorul de cautare www.google.com


Mai puteti citi despre:

6 comentarii:

  1. Foarte interesant...multe chestii noi...totusi nu mam lamurit cu pasarile veninoase....cum exact se transmit toxinele?

    RăspundeţiȘtergere
  2. Foarte simplu, dupa cum am zis si mai sus, veninul se transmite uşor la oamenii care intră în contact fizic cu pasărea (adica cei care prind pasarile su le ating), dar nu este periculos decât dacă este ingerat (la fel ca si la amfibieni otrava nu este foarte periculoasa decat daca este inghitita). Tin sa mentionez ca otrava pasarilor este asemanatoare cu cea a bufonidelor (broaste din genul Bufo) si dupa cat se pare ele isi iau toxinele din hrana.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Foarte reusit articolul! As avea o intrebare: voi merge in delta dunarii si am cautat informatii despre specii periculoase si nu am gasit undeva unde sa fie prezentate pericolele din Delta. Puteti sa faceti o scurta lista a acestor vietuitoare daunatoare de care ar fi bine sa ma feresc in delta dunarii? De asemenea, daca ati putea spune cateva cuvinte despre bolile pe care le pot purta tantarii, care am auzit ca sunt foarte frecventi acolo.

    RăspundeţiȘtergere
  4. sal all , cum pot sa iau legatura cu proprietaru blogului ? , o adresa de e-mail , ayhoo messenger , MSN or something , nr. de tel. sau cumva , sau alcineva care se pricepe la chestiile astea cu viermii din romania (lam capturat il am , iam facut poza si video) , noarmal ca nu stiu cum i izice denumirea , seamana cu cel de matase parca , si ma muscat , adica nu stiu cum a ajuns sub camasa si am simtit cate intepaturi de vreo 4 ori , si ma rog am dt jos camasa lam identificat la m caputar , e capturat acum , ideea vreau sa stiu de la cine se pricepe daca o fi toxica intepatura sau muscatura respectiva , Multuemsc anticipat celor ce imi rapund la problema mea. (celor ce ma pot ajuta si se pricep la chestia asta cu viermi , le pot trimite poze si video cu "individu" ca sal poata identificamai usor si repede) , va rog postati aici date de contact cei ce ma pot ajuta.

    RăspundeţiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere