Pelobates fuscus sau Broasca de pamant

Pelobates fuscus (Laurenti, 1768)

Broastele pentru oamenii de rand au constituit dintotdeauna un subiect tabu, desi sunt bijuterii ale naturii, ei le considera respingatoare si de multe ori aceste animale au de suferit de pe urma unei intersectari cu cel mai destept animal al planetei (omul).

Pelobates fuscus in timp ce sapa in sol

Pelobates fuscus - aceasta anura este prezenta in habitate ce contin pamant nisipos sau lutos, afanate, in care sa se poata ingropa usor. Dar ce este mai importanta este prezenta unui mediu acvatic unde sa isi poata depune ponta si unde sa se poata dezvola in primul stadiu de viata. In Romania o gasim in zonele de ses si de deal unde gaseste conditii favorabile.

Corpul acestei broaste este indesat, de dimensiuni medii (cca 5-7 cm), tegumentul este neted pe partea dorsala (pe spate) are o culoare cafenie deschis, cenuşie, alb sau gălbui cu pete roscate mai mult sau mai putin mari, cu benzi lungitudinale late, roscate sau verzi-maslinii de o parte si alta a sirei spinarii, pe partea ventrala (pe burta) au culoarea alb-murdar, nepatat sau cu pete si puncte cafenii. Botul rotunjit. Membrele sunt puternice, cele posterioare sunt scurte si robuste, de unde rezulta ca nu sunt folosite la sarit. Caracteristica este dezvoltarea tubercului metatarsian intern, care este foarte mare, comprimat, ca o lopata. Acesta este folosit pentru a se ingropa in sol.

Masculul in general mai mic decat femela, nu prezinta sac vocal, in perioada de imperechere (martie - aprilie) scoate totusi un sunet cu tonalitate joasa, desi acel sunet este scos in apa, el se aude foarte bine si la suprafata si seamana mai mult cu un ciocanit. Prefera in general baltile mai adanci, unde formeaza aglomerari de indivizi. Spre deosebire de alte broaste ce se imperecheaza la suprafata apei, aceasta specie prefera fundul baltilor unde femela isi depune ouale, ele fiind inconjurate de mucus, ce formeaza un cordon pe mai multe randuri, desfasurat cordonul poate masura pana la un metru, adapostind intre 480 si 3000 mii de oua.

Dezvoltarea embrionara dureaza de obiciei intre 5 si 11 zile, iar dezvoltarea postembrionara (larvara - trecerea de la mormoloc la broscuta) dureaza de obicei intre 56 si 110 zile. Sunt capabile sa hiberneze in diferite stadii postlarvare in ape neinghetate, cu o temperatura medie de 4 grade, putand sa isi termine metamorfoza in urmatoarea primavara sau vara! S-a observat ca mormolocii ce hiberneaza sunt mai mari decat cei care isi duc pana la capat metamorfoza intr-un sezon. Dar exista si dezavantaje, o perioada mai lunga in stadiu larvar, fac ca specia sa fie sensibila la calitatea apei.

Mormoloc de Pelobates fuscus - filmulet facut de ionut86g

Mormolocul ajunge la dimensiuni foarte mare 9 - 10 cm cu tot cu coada, rar 14 cm, coada ascutita si mai lunga decat corpul. La inceput mormolocii stau pe fundul baltii, mai tarziu dupa ce cresc putin ei tind sa stea mai mult pe langa plante, si apar din ce in ce mai des la suprafata.

Metamorfoza completa de obici are loc in iulie-septembrie, iar broasca ajunge la maturitatea sexuala dupa 3 ani. Dupa cum am mai zis pot hiberna in stadiul de larva. Forma gurii mormolocului este caracteristica, avand un cioc negru si cornos. Coloritul dorsal este brun-galbui, uneori cu pete mici negre, iar ventral mai deschis.

Mormoloci de pelobates fuscus ce au hibernat - filmulet facut de ionut86g

Ochi lor cu pupile verticale ne spun ca Pelobatesul nostru este un animal nocturn, cu exceptia perioadelor de reproducere. In timpul zilei de obicei se ingroapa, in perioade de seceta putand ajunge la adancimi mari de pana la 2 metri, ele pot folosi adaposturile din pamant facute de alte animale sau si le pot sapa singure cu ajutorul tuberculelor metatarsiene, ce dau mebrului posterior aspect de lopata.

Mormolocul se hraneste cu detritus si plante, in deosebi alge, dar din dieta lor nu lipsesc nevertebrate precum puricii de balta, ciclopi si chiar moluste. Ca adult se hraneste cu nevertebrate, in special insecte si arahnide.

Are destui dusmani naturali, in special nevertebrate, cum ar fi viermi paraziti. Dintre vertebrate dusmanii lor naturali sunt pasarile de apa, pasarile rapitoare de noapte si serpii.

Cand este prinsa, scoate un sunet similar cu a unui miorlait, iar glandele cutanate secreta un miros slab de usturoi stricat.

Pelobates fuscus, este o specie extrem de vulnerabila, in primul rand pentru conditiile de habitat pe care le prefera. In ce priveste calitatea apei si a structurii solului. Poluarea, in special a mediului acvatic, produsa de industrializare, pesticide, fertilizatori minerali, apa menajera, etc., deasemenea si alte activitati cum ar fi urbanizarea, sau activitatile noastre recreative din natura, duc la distrugerea si prin urmare diminuarea habitatelor cu o importanta deosebita pentru specie si nu numai.

Aceasta specie poate trai chiar si in orase mari daca conditiile de trai sunt favorabile, e adevarat ca abundenta lor scade. Aceste broaste pot trai sub pamant chiar si 8 luni fara a iesi la suprafata. Specie pe cale de disparitie, din genul Pelobates, la noi in tara mai este prezenta specia Pelobates syriacus.

Fotografii - Copiright © ionut grosu