Emys orbicularis sau Testoasa de apa europeana

Emys orbicularis (Linnaeus 1758)

Una din cele mai cunoscute specii de testoase din Europa face parte din Regnul Animalia, Filum Cordata, Clasa Reptilia, Ordinul Cheloni, Familia Emydidae, Genul Emys, Specia orbicularis.
Testoasa de apa, asa cum e numita popular, este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii.

Specie de talie mica spre mijlocie, are corpul bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa.Carapacea este diferita in functie de varsta, avand o forma relativ rotunda la tineret, iar la adult forma fiind ovala.
La adulti, carapacea are fondul cafeniu-intunecat, cafeniu-rosiatic sau negru cu pete rotunde sau linii intrerupte galbene, mai mult sau mai putin numeroase, dispuse in raze pe fiecare dintre placi , iar plastronul galben deschis sau galben-roscat, cafeniu sau aproape complet negru. Coada cu solzi in verticil mai mult sau mai putin proeminenti. Culoarea epidermei este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Capul la mascul de obicei colorat deasupra in cafeniu cu spirale negre,iar la femela patat cu galben.
Membrele sunt foarte puternice, ca la toti chelonienii, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ghearele unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.

Este o specie agila, deplasandu-se usor in apa, unde obisnuieste sa se si hraneasca. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor testoase o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.

Ii place mult sa stea la soare pe marginea apei sau pe diferiti busteni, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare.

LA o luna dupa imperechere femela sapa in pamantul afanat o groapa in care depune 3 pana la 16 oua. Ouale au aspecul oualelor de porumbel. Femela acopera groapa cu pamant iar locul e netezit astfel ca nici un duman sa nu le descopere.

Zoologul, ihtiologul, hidrobiologul, economistul, ecologul, oceanologul, muzeologul Grigore Antipa a observat ca, in Delta Dunarii, testoasele se urca pe trunchiul inclinat al salciilor si isi depun ouale in scorburi la o inaltime apreciabila de suprafata apei, ferindu-le de inec in timpul inundatiilor.

Clocirea dureaza, in functie de temperatura solului, 3-6 luni. De obicei puii apar, cel mai adesea, in toamna sau primavara anului urmator spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior.

Desi este o specie forte legata de apa, testoasa efectuiaza uneori migratii pe uscat in cautarea altor zone de locuit, daca baltile initiale au secat sau nu ii mai ofera hrana.

Dusmanii naturali ai testoasei de apa sunt: vidrele, porcii mistreti, ariciul si cioara, fiind vizate in special ouale si puii acestei specii.

Specia orbicularis este inclusa in cartea rosie. Declinul grav al acestei specii se datoreaza în principal distrugerii, degradării şi fragmentării habitatului, prin poluare (cu reziduuri industriale, pesticide şi îngrăşăminte agricole şi ape fecaloid-menajere) şi expansiunea amenajărilor industriale, rezidenţiale şi turistice, este ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.

De asemenea este ameninţată şi prin colectarea ilegală pentru comercializare. Emys orbicularis, nu de putine ori, este intalnita in terrarii ca animal de companie.

Rana (Pelophylax) esculenta sau Broasca mica de lac

Pelophylax esculenta (Linnaeus, 1758)

Este o specie mai mica decat Rana ridibunda (broasca mare de lac), specie euritropa, poate fi gasita in aproape orice tip de habitat, mai mult activa ziua si ii place sa stea pe malul apei la soare.

Masculul intre 6-9 cm si femela intre 9-12 cm. Au botul rotunjit, cu ochi foarte proeminenti asezati latero-superior, timpanul bine evidentiat, dinti vomerieni dispusi in doua grupe. Pielea neteda, la unele exemplare mai mult sau mai putin aspra.

Culoarea

Spatele verde, uneori cenusiu, albastrui, cafeniu, verde-albastrui sau intunecat cu pete si marmorari neregulate, cafenii sau negre, uneori cu dunga pe sira spinarii, mai luminoasa. Ventral albicios-uniforma sau patata cu negru.

Specie predominant acvatica ce adora sa stea pe malul apei sa se incalzeasca la soare.

Hiberneaza atat pe uscat cat si in apa, adultii preferand de obicei sa stea pe fundul apei, iar cei mai tineri prefera sa hiberneze pe uscat.

Perioada de imperechere are loc in aprilie-mai. Femela depunand cca 5000 de oua in gramezi care se lasa la fundul apei, dezvoltarea embrionara dureaza cca 6-7 zile dupa care devin larve si mormoloci dupa cca 2-3 saptamani. Pontele ce au fost depuse mai tarziu pot ierna in stadiu de mormoloc, mormolocii devin broscute dupa cca 3-4 luni. Maturitatea sexuala poate fi atinsa de catre mascul dupa prima hibernare iar la femele dupa a doua hibernare!

Se hraneste cu moluste, viermi, insecte, larve si icre putand fi daunatoare faunei piscicole.

Specia este raspandita in cea mai mare parte a Europei dupa cum urmeaza:

Harta luata de pe http://www.iucnredlist.org/details/58594/rangemap

Si nu este periclitata in prezent.

Totusi s-a descoperit ca de fapt R. esculenta este o specie hibrida intre R. ridibunda si R. lessonae (cunoscute sub denumirea de broaste verzi sau broaste de lac), R. esculenta ramanad cea mai raspandita anura din acest trio (R. ridibunda, R. lessonae, R. esculenta).

Anas platyrhynchos sau Rata mare

Anas platyrhynchos (Linnaeus, 1758)

Cel mai vechi stramos al multor specii de rate domestice, Anas platyrhynchos sau rata mare, este una din speciile de rate vazute cel mai des la noi in tara, este prezenta tot timpul anului.

Cu precadere o gasim in deosebi in zone joase, de campie, in apropierea baltilor si a raurilor unde se gaseste si stufaris.

Masculul are penajul cenusiu brun, cu gusa rosietica, iesindu-i in evidenta capul de o culoare verde.

Femela, mai putin spectaculoasa decat masculul cand vine vorba de culori, este de un cafeniu criptic.

O specie destul de rezistenta la schimbari ale habitatului, de obicei cuibareste pe sol intre ierburi, sau in scorburi si destul de rar chiar in cuiburi de cioara.

Perioada de imperechere este in lunile martie-aprilie, femelele depunand intre 8 si 12 oua pe care le cloceste in jur de 28 de zile, puii fiind capabili sa inoate si sa se scufunde imediat dupa ce au iesit din ou si s-au uscat.

O familie de rate Anas platyrhynchos (rata mare)

Specii de Anas platyrhynchos migreaza la noi din regiuni mai reci, iar in iernile geroase cand apa de pe o balta ingheata in totalitate, pasarile migreaza spre delta, sau isi gasesc adapost pe langa apele curgatoare unde apa nu este inghetata.

Conform IUCN Aceasta specie nu este periclitata.

Pelobates fuscus sau Broasca de pamant

Pelobates fuscus (Laurenti, 1768)

Broastele pentru oamenii de rand au constituit dintotdeauna un subiect tabu, desi sunt bijuterii ale naturii, ei le considera respingatoare si de multe ori aceste animale au de suferit de pe urma unei intersectari cu cel mai destept animal al planetei (omul).

Pelobates fuscus in timp ce sapa in sol

Pelobates fuscus - aceasta anura este prezenta in habitate ce contin pamant nisipos sau lutos, afanate, in care sa se poata ingropa usor. Dar ce este mai importanta este prezenta unui mediu acvatic unde sa isi poata depune ponta si unde sa se poata dezvola in primul stadiu de viata. In Romania o gasim in zonele de ses si de deal unde gaseste conditii favorabile.

Corpul acestei broaste este indesat, de dimensiuni medii (cca 5-7 cm), tegumentul este neted pe partea dorsala (pe spate) are o culoare cafenie deschis, cenuşie, alb sau gălbui cu pete roscate mai mult sau mai putin mari, cu benzi lungitudinale late, roscate sau verzi-maslinii de o parte si alta a sirei spinarii, pe partea ventrala (pe burta) au culoarea alb-murdar, nepatat sau cu pete si puncte cafenii. Botul rotunjit. Membrele sunt puternice, cele posterioare sunt scurte si robuste, de unde rezulta ca nu sunt folosite la sarit. Caracteristica este dezvoltarea tubercului metatarsian intern, care este foarte mare, comprimat, ca o lopata. Acesta este folosit pentru a se ingropa in sol.

Masculul in general mai mic decat femela, nu prezinta sac vocal, in perioada de imperechere (martie - aprilie) scoate totusi un sunet cu tonalitate joasa, desi acel sunet este scos in apa, el se aude foarte bine si la suprafata si seamana mai mult cu un ciocanit. Prefera in general baltile mai adanci, unde formeaza aglomerari de indivizi. Spre deosebire de alte broaste ce se imperecheaza la suprafata apei, aceasta specie prefera fundul baltilor unde femela isi depune ouale, ele fiind inconjurate de mucus, ce formeaza un cordon pe mai multe randuri, desfasurat cordonul poate masura pana la un metru, adapostind intre 480 si 3000 mii de oua.

Dezvoltarea embrionara dureaza de obiciei intre 5 si 11 zile, iar dezvoltarea postembrionara (larvara - trecerea de la mormoloc la broscuta) dureaza de obicei intre 56 si 110 zile. Sunt capabile sa hiberneze in diferite stadii postlarvare in ape neinghetate, cu o temperatura medie de 4 grade, putand sa isi termine metamorfoza in urmatoarea primavara sau vara! S-a observat ca mormolocii ce hiberneaza sunt mai mari decat cei care isi duc pana la capat metamorfoza intr-un sezon. Dar exista si dezavantaje, o perioada mai lunga in stadiu larvar, fac ca specia sa fie sensibila la calitatea apei.

Mormoloc de Pelobates fuscus - filmulet facut de ionut86g

Mormolocul ajunge la dimensiuni foarte mare 9 - 10 cm cu tot cu coada, rar 14 cm, coada ascutita si mai lunga decat corpul. La inceput mormolocii stau pe fundul baltii, mai tarziu dupa ce cresc putin ei tind sa stea mai mult pe langa plante, si apar din ce in ce mai des la suprafata.

Metamorfoza completa de obici are loc in iulie-septembrie, iar broasca ajunge la maturitatea sexuala dupa 3 ani. Dupa cum am mai zis pot hiberna in stadiul de larva. Forma gurii mormolocului este caracteristica, avand un cioc negru si cornos. Coloritul dorsal este brun-galbui, uneori cu pete mici negre, iar ventral mai deschis.

Mormoloci de pelobates fuscus ce au hibernat - filmulet facut de ionut86g

Ochi lor cu pupile verticale ne spun ca Pelobatesul nostru este un animal nocturn, cu exceptia perioadelor de reproducere. In timpul zilei de obicei se ingroapa, in perioade de seceta putand ajunge la adancimi mari de pana la 2 metri, ele pot folosi adaposturile din pamant facute de alte animale sau si le pot sapa singure cu ajutorul tuberculelor metatarsiene, ce dau mebrului posterior aspect de lopata.

Mormolocul se hraneste cu detritus si plante, in deosebi alge, dar din dieta lor nu lipsesc nevertebrate precum puricii de balta, ciclopi si chiar moluste. Ca adult se hraneste cu nevertebrate, in special insecte si arahnide.

Are destui dusmani naturali, in special nevertebrate, cum ar fi viermi paraziti. Dintre vertebrate dusmanii lor naturali sunt pasarile de apa, pasarile rapitoare de noapte si serpii.

Cand este prinsa, scoate un sunet similar cu a unui miorlait, iar glandele cutanate secreta un miros slab de usturoi stricat.

Pelobates fuscus, este o specie extrem de vulnerabila, in primul rand pentru conditiile de habitat pe care le prefera. In ce priveste calitatea apei si a structurii solului. Poluarea, in special a mediului acvatic, produsa de industrializare, pesticide, fertilizatori minerali, apa menajera, etc., deasemenea si alte activitati cum ar fi urbanizarea, sau activitatile noastre recreative din natura, duc la distrugerea si prin urmare diminuarea habitatelor cu o importanta deosebita pentru specie si nu numai.

Aceasta specie poate trai chiar si in orase mari daca conditiile de trai sunt favorabile, e adevarat ca abundenta lor scade. Aceste broaste pot trai sub pamant chiar si 8 luni fara a iesi la suprafata. Specie pe cale de disparitie, din genul Pelobates, la noi in tara mai este prezenta specia Pelobates syriacus.

Fotografii - Copiright © ionut grosu

Introducere

Probabil va veti intreba de ce am ales aceast subiect, animalele.
Prin natura lor sunt extraordinare, insa multi oameni reactioneaza negativ la vederea unor insecte sau a serpilor de exemplu. Reactia lor, de multe ori, este dusa la extrema cea mai intunecata, unde animalul are enorm de mult de suferit.
Desi traim intr-o lume avara dupa informatie cand vine vorba de animale sau de natura ne scufundam in mii de intrebari si presupuneri gen "Cum ar fi daca as sti?"
In urmatoarele articole, va voi destainui povestile animalelor din Romania, fie ele vertebrate, sau nevertebrate.