Translate

Se afișează postările cu eticheta Rana ridibunda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Rana ridibunda. Afișați toate postările

vineri

Biodiversitatea amfibienilor din Romania

Amfibienii sunt animale poichiloterme (care își modifică temperatura corpului după temperatura mediului ambiant), cu tegumentul nud, bogat în glande şi puternic vascularizate ce permit acestora schimburi gazoase cu apa şi aerul atât in stadiul de larve cât şi ca adulţi. Respiraţia pulmonară la adulti si cea branhială în stadiile larvare completează respiraţia tegumentară.
Amfibienii sunt un grup de animale aflate în declin accentuat la nivel mondial, de asemenea sunt consideraţi buni indicatori ai calităţii mediului datorită tegumentului lor umed ce îi face vulnerabili la condiţiile de mediu şi la activităţile antropice atât la nivelul ecosistemelor terestre cât şi a celor acvatice. Sunt animale vertebrate tetrapode, ei pot fi întâlniţi atât în medii acvatice dulcicole cât şi terestre. În România se întâlnesc pretutindeni de pe litoralul Mării Negre până la o altitudine de 2000 m. Ecosistemele în care nu pot trăi sunt lacurile sărate şi Oceanul Planetar.
Deşi unii amfibieni duc o viaţă terestră, toţi depind de mediul acvatic pentru reproducere:
- dezvoltarea embrionară - dezvoltare larvară.

Clasa Amfibia se împarte în trei ordine:

- Urodele (amfibieni cu coadă)
- Anure (amfibieni fară coadă)
- Gimnofioni - Nu se intalnesc in Romania

Din cele 3 ordine, doar reprezentanţii primelor două trăiesc în ţara noastră însumând 19 specii, din care 6 specii de urodele şi 13 specii de anure.

Ciclul de dezvoltare

Ciclul de dezvoltare la amfibieni este strâns legat de mediul acvatic, depunerea pontei şi stadiile larvare sunt obligatoriu acvatice, mai ales la speciile ce se găsesc în România. Reproducerea are loc primavara devreme, pentru ca larvele sa aibă timp să se metamorfozeze.
Stadiul larvar poate dura de la câteva săptămâni până la un an, în funcţie de specie şi de factorii de mediu cum sunt temperatura şi umiditatea. Alte specii de amfibieni, în special cele din familia salamandrelor, rămân în stadiu larvar intreaga viata. Acest fenomen poartă numele de neotenie.



Imagini ale dezvoltarii embrionare la Triturus/Lissotriton vulgaris © Iosob G. Alin

Deşi amfibienii sunt foarte prolifici, o femela depunând câteva zeci de ouă în cazul amfibienilor din Familia Salamndridae sau câteva mii în cazul anurelor, rata de supravieţuire este foarte mică mai ales în cazul larvelor şi a juvenililor. În perioada iernii toţi amfibienii sunt inactivi, ei hibernând pe uscat in cele mai multe cazuri dar şi în apă.

Habitate preferate de amfibieni

Deşi în perioada de reproducere preferă habitatele acvatice (bălţi permanente, bălţi temporare, iazuri, ape lin curgătoare, lacuri, şanţuri) mulţi amfibieni trăiesc cea mai mare parte din viaţa adultă în habitate terestre de bună calitate în special în pădurile de foioase de la şes şi deal, dar şi unele păduri de conifere.


Habitate preferate de catre amfibieni © Iosob G. Alin

Din păcate viitorul amfibienilor este nesigur. Declinul lor foarte rapid din ultima jumătate a sec. XX se datorează în mare parte distrugerii habitatelor, aici fiind incluse: despăduririle, desecarile, poluarea (inclusiv ploile acide), încalzirea globală, supraexploatarea, etc..

Efecte ale poluarii asupra amfibienilor

Poluarea nu numai că poate duce la moartea animalelor, în special al amfibienilor, dar poate avea efect de stres major asupra dezvoltării embrionare ducând la modificarea structurii moleculare la embrioni, facilitând apariţia malformaţiilor.



Speciile de amfibieni din Romania


Foto 1 si 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 si 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 © Alex Stefanescu; Foto 2 © Ionut Grosu


Foto internet


Foto internet


Foto 1 si 2 © Iosob G. Alin


Foto 1 si 2 © Iosob G. Alin


Foto internet


Foto 1 © Iosob G. Alin; Foto 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 © Iosob G. Alin; Foto 2 © Ionut Grosu


Foto internet


Foto 1 si 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 © Alex Stefanescu; Foto 2 © Iosob G. Alin


Foto 1 internet; Foto 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 si 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 si 2 © Alex Stefanescu


Foto internet


Foto 1 © Iosob G. Alin; Foto 2 © Alex Stefanescu


Foto 1 si 2 © Alex Stefanescu


Foto © Iosob G. Alin

luni

Rana (Pelophylax) esculenta sau Broasca mica de lac

Pelophylax esculenta (Linnaeus, 1758)

Este o specie mai mica decat Rana ridibunda (broasca mare de lac), specie euritropa, poate fi gasita in aproape orice tip de habitat, mai mult activa ziua si ii place sa stea pe malul apei la soare.

Masculul intre 6-9 cm si femela intre 9-12 cm. Au botul rotunjit, cu ochi foarte proeminenti asezati latero-superior, timpanul bine evidentiat, dinti vomerieni dispusi in doua grupe. Pielea neteda, la unele exemplare mai mult sau mai putin aspra.

Culoarea

Spatele verde, uneori cenusiu, albastrui, cafeniu, verde-albastrui sau intunecat cu pete si marmorari neregulate, cafenii sau negre, uneori cu dunga pe sira spinarii, mai luminoasa. Ventral albicios-uniforma sau patata cu negru.






Specie predominant acvatica ce adora sa stea pe malul apei sa se incalzeasca la soare.

Hiberneaza atat pe uscat cat si in apa, adultii preferand de obicei sa stea pe fundul apei, iar cei mai tineri prefera sa hiberneze pe uscat.
Perioada de imperechere are loc in aprilie-mai. Femela depunand cca 5000 de oua in gramezi care se lasa la fundul apei, dezvoltarea embrionara dureaza cca 6-7 zile dupa care devin larve si mormoloci dupa cca 2-3 saptamani. Pontele ce au fost depuse mai tarziu pot ierna in stadiu de mormoloc, mormolocii devin broscute dupa cca 3-4 luni. Maturitatea sexuala poate fi atinsa de catre mascul dupa prima hibernare iar la femele dupa a doua hibernare!
Se hraneste cu moluste, viermi, insecte, larve si icre putand fi daunatoare faunei piscicole.





Specia este raspandita in cea mai mare parte a Europei dupa cum urmeaza:


Harta luata de pe http://www.iucnredlist.org/details/58594/rangemap

Si nu este periclitata in prezent.
Totusi s-a descoperit ca de fapt R. esculenta este o specie hibrida intre R. ridibunda si R. lessonae (cunoscute sub denumirea de broaste verzi sau broaste de lac), R. esculenta ramanad cea mai raspandita anura din acest trio (R. ridibunda, R. lessonae, R. esculenta).