Salamandra salamandra sau salamandra de foc

Salamandra salamandra (Linnaeus, 1758)

Este o specie de amfibieni ce face parte din Philum Vertebrata, Clasa Amphibia, Ordinul Urodela/Caudata, Familia Salamandridae, Genul Salamandra, Specia salamandra

Salamandra salamandra sau salamandra de foc cum se mai numeste, are dimensiuni destul de mari, poate ajunge pana la 20 de cm. Are capul greoi, romboidal, turtit dorso ventral, mai mult lat decat lung si corpul robust, masiv si indesat, coada mai scurta decat corpul, ochii mari si proeminenti, cu irisul cafeniu intunecat spre negru. Picioarele sunt scurte si puternice cu degetele usor latite.

Exista mai multe varietati de culoare ca de exemplu S.s. var. taeniata, S.s. var. taeniata f. bunneli, S.s. var. coccinea.
S.s. var. taeniata - are pete mari, galbene sau portocalii pe spate, in forma de dungi longitudinale nu intotdeauna complete;
S.s. var. taeniata f. bunneli - are spatele negricios, dungi galbene sterse si inguste, pe alocuri întrerupte de galben-albicios, laturile au o nuanta cafenie si abdomenul cenusiu-cafeniu sters;
S.s. var. coccinea - are pete neregulate rosii.

In Romania s-a descris ssp. S.s. carphaticha, ce se distinge de specia tip prin capul turtit, mai mult lung decat lat (atat la masculi, cat si la femele), botul este aproape rotund.

Coloritul acestei specii este un colorit de avertiare, daca sunt stresate pot secreta, la nivelul epidermei (zona dorsala si si zona capului), din niste glande speciale, o toxina, un alcaloid neurotoxic care poate provoca convulsii musculare si hipertensiune la vertebrate daca este ingerata, fiind periculos chiar si pentru om. Alte substante secretate de glandele de la nivelul epidermei au rol fungicid si antibacterian asupra epidermei. Salamandra de foc intra in categoria animalelor otravitoare. Interesant este faptul ca s-au citat si unele cazuri de albinism.

Salamndra salamandra - exemplar albino

Dupa ieisirea din hibernare, prin luna martie, pana in vara are loc perioada de reproducere a salamandrei. Aceste animale sunt animale terestre, ovovivipare, acuplarea avand loc pe uscat si depunerea pontei are loc in apa. Femela se aproie de marginea baltii sau a paraului lin curgator, intra in apa pana la jumatate, cu parte posterioara, unde eclozeaza o serie de pui (10 - 20 rar pana la 50) ce sunt inca inveliti intr-o membrana transparenta, aceasta crapa in contact cu apa. Puii la nastere au branhii externe scurte si ramificate, au picioare si o creasta dorsala in prelungire cu cea codala. Au o culoare cenusie sau roscata, cu reflexii verzui sau aurii si pete mici cafenii. La eclozare puil masoara in jur de 2-3 cm si pana ieise din apa creste inca 3-4 cm. Dupa aprozimativ 4 luni, isi pierd branhiile, trec la o respiratie pulmonara, apare o coloratie noua cu pete galbene, din aceasta clipa parasesc apa si devin in totalitate animale terestre. Dupa aproximativ 4 ani ei cresc pana la 15-23 cm si ajung la maturitatea sexuala.

Animale nocturne si crepusculare, prefera zilele ploioase. Nu le place seceta, de aceea in zilele calduroase se intalnesc foarte greu in teren. Se ascund si ierneaza pe sub tufe de ierburi, in muschi, pe sub pietre.

Larve de Salamandra salamandra

In captivitate se adapteaza foarte bine, pot trai pana la 25 de ani, dar se inmultesc foarte greu. sa hranesc cu o varietate foarte larga de insecte, paianjeni, rame si melci dar ocazional pot manca mici tritoni si broscute tinere.

Hranirea unei salamandre

Se intalneste in paduri de foioase intunecate si umede din zona dealurilor subcarpatice, de la 200 m pana la limita golului alpin. Nu se intalneste in zonele cu teren nisipos.

Salamandra salamandra se intalneste mai des in padurilor de fag, desi nu se limiteaza doar la acestea. Specie strict terestra, intalnita la distanta fata de apa, desi nu suporta uscaciunea, larvele pot fi gasite atat in ape statatoare cat si in ape curgatoare, prezente frecvent in izvoarele amenajate pentru animale si chiar in fantanile putin adanci.

Specie vulnerabila, protejata de legislatia mai multor tari printre care si Romania, este in pericol de disparitie datorita disparitiei/distrugerii habitatelor necesare vietii si imultirii acestei specii.

Triturus (Lissotriton) vulgaris sau Tritonul comun

Triturus/Lissotriton vulgaris (Linnaeus, 1758)

Face parte din Regnul Animalia, Clasa Amphibia, Ordinul Urodela, Familia Salamandridae, Genul Triturus/Lissotriton (din 2006), Specia vulgaris.

Mascul si femela de Lissotriton vulgaris - tritonul comun -

Triturus vulgaris, tritonul comun sau sălămâzdra obişnuită este cea mai mică specie de triton, lungimea sa totală fiind de 6-11 cm (de la cap la coadă). Corpul relativ zvelt; capul uşor alungit în regiunea rostrală, botul mai ascuţit la mascul şi mai rotunjit la femelă: brăzdat de trei şanţuri longitudinale pe partea dorsală; tegumentul este neted.

Mascul de Lissotriton vulgaris L.

Masculul are spatele, creasta şi flancurile galben-brune, brune cenuşii, brune închis sau brune măslinii. Pe spate şi pe flancuri, pete negre rotunde, dispuse de obicei liniar-longitudinal. Creasta dorsală cu pete negre rotunde sau vărgate, vertical cu negru. Abdomenul şi guşa galben palid, cu pete rotunde negre neregulate, cloaca brun închisă. Pe cap trei perechi de dungi negre, respectiv pe maxilarul superior, de-a lungul ochilor şi deasupra ochilor; pe mijlocul capului o dungă neagră nepereche.

Femela de Lissotriton vulgaris L.

Femela are o culoare in general ca al masculului, mai frecvent galben-brun. Dorsal puncte închise mici, nu există linii negre pe cap; adesea se păstrează desenul juvenil, doua linii inchise dorso-laterale, începând de deasupra ochilor şi continuînd până în dreptul cloacei. În locul crestei, femelele, au o tivitură tegumentară. Abdomenul şi guşa galben palid cu puncte negre mici, uneori punctele sunt rare şi pot chiar lipsi.

Foto: http://www.biolib.cz/en/image/id10286/ - Autor: Lukáš Konečný 

Este o specie euritropă răspândită aproape peste tot, din Delta Dunării până la altitudinea de 1500 m. În general este o specie de şes. Se reproduce în aproape orice ochi de apă, indiferent de calitatea acestuia.

Adultii de triton ies din hibernare primăvara timpuriu și intră foarte devreme în apă – din februarie pâna în martie, perioada de reproducere durând pâna în aprilie-mai, în funcție de climă și altitudine, la munte ponta poate avea loc la finele lui mai.În cazurile excepționale provocate de condițiie schimbătoare de mediu, tritonul poate intra de două ori în rut în cursul aceluiași an. Adulții părăsesc apa în iulie, deși exemplare izolate de obicei femelele raman in apă până mai târziu.

Padurea Gadintin 26.03.2015, un filmulet facut de Iosob Gabriel Alin. Mascul si femela in perioada de reproducere.

Odată cu intrarea în apă şi începerea perioadei de reproducere, atât femela cât şi masculul devin intens coloraţi, masculul evidentiindu-şi mai bine creasta dorsală care devine acum mai înaltă. Dimorfismul sexual este foarte usor distins de femelă datorită coloritului si crestei mai accentuate. Abdomenul femelei devine mai voluminos datorita numarului mare de oua (cca. 400 oua). Când masculul primeste semnalul din partea femelei care este pregătită pentru reproducere, va trece la faza eliminarii spermatoforului, masculul depunând spermatoforul pe substrat si conducând femela în acel loc, până ce aceasta va cuprinde cu buzele cloacai spematoforul si îl va internaliza.

n

  Ouăle se depun izolat, lipite de plantele submerse, oul măsoară 1½ mm,este un sferoid turtit, învelit într-o capsulă gelatinoasă ovoidă, de 3 mm. Coloritul este fumuriu. Larvele eclozează după aproximativ 15 zile și au o lungime de aproximativ 7 mm. Înainte de transformare au cca. 25 – 30 mm. Larvele se transformă după 2½ - 3½ luni de la ecloziune.

Embrion de Lissotriton vulgaris L.

Video de Ionut Grosu