Natrix natrix sau Sarpele de casa

Natrix natrix (Linnaeus, 1758)

Supranumit si sarpele de casa sau sarpele de iarba Natrix natrix, este una din cele mai cunoscute specii de serpi din Europa, intalnindu-se destul de des si in Romania.

Prezinta un corp zvelt, lungimea la maturitate finnd in jur de 1-1,10 m femela fiind mai mare decat masculul. El nu este un sarpe veninos dar nici constrictor prinzandu-si prada "alergand" dupa ia.

Desi exista mai multe varietati de culoare, in general se intalnesc exemplare de un verde inchis sau maroniu, in spatele capului (regiunea cefei) prezintand doua pete semilunare ce au caracteristic urmatoarele culori: galben, crem, portocaliu. Acest colier de culoare din zona cefalica, mi-a adus aminte de o alta denumire a acestui sarpe si anume "sarpele cu inel. Deasemenea coloritul lui poate fi de de la gri pana la negru. Partera ventrala fiind mai deschisa la culoare. Limba lui bifurcata are o culoare albastrue pana la negru. Indivizii melanici (negri) sau cei albinosi (albi) sunt mai rar intalinti. Solzii sunt dispusi longitudinal, de-a lungul corpului. Masculii putand fi identificati in baza prezentei unei umflaturi la nivelul bazei cozii si a lungimii mai mari a cozii in comparatie cu femelele.

Ca sa dau exemplu de cateva varietati de culoare as aminti:

Natrix natrix sparsus – sarpele de casa cu spatele negru;

Natrix natrix perasa – sarpele de casa cu doua dungi albe, galbene sau portocalii;

Natrix natrix ponticus – sarpele de casa cu spatele castaniu sau cenusiu-oliv murdar, cu colier putin distinct;

Este un sarpe diurn (de zi), foarte rapid, bun inotator, in zilele insorite ii place sa leneveasca la soare in vegetatie, daca se simpte amenintat, se ascunde printre aceasta, iar daca inoata, atunci se scufunda in apa unde poate ramane pana la o ora!

Daca este prins de catre om acesta poate ataca fara a musca, se preface mort, si produce, cu ajutorul glandelor anale, o secretie urat mirositoare.

Dupa cum spunem mai sus ataca fara a musca, daca se mai intampla, rar ca acesta sa muste, e bine de stiut ca muscatura este destul de dureroasa, muscatura se poate infecta si unfla datorita bacteriilor din gura sarpelui. De aceea este bine sa se mearga de urgenta la medic pentru ingrijiri medicale!

Hrana consta in principal din amfibieni, broaste, tritoni, precum si pesti, mormoloci, soareci, pasari mici, chiar si cu unele insecte.

Perioada de reproducere incepe primavara (aprilie - mai), imediat dupa ce au iesit din hibernare. Poanta fiind depusa de femela la mica adancime in soluri afanate si umede prin lunile iunie - august. Poanta are aspectul unui ciorchine, in general avand 10 - 20 de oua. Ouale eclozeaza, in functie de temperatura si umiditate dupa cca 10 saptamani, puii avand cam 15-20 cm lungime devenind repede independenti.

Masculii ajung la maturitatea sexuala pe la varsta de trei ani, dupa aceasta varsta ei naparlind de 2 ori pe an, iar femela ajuge la maturitate dupa cel de-al 4-lea sau al 5-lea an, dupa aceasta varsta ea naparlind o singura data pe an.

Dusmanii naturali sunt reprezentati de pasarile rapitoare, pasarile acvatice (ex. barza) sau mai rar de arici!

Prin lunile octombrie - noiembrie, cand temperaturile sunt destul de scazute acesta intra in hibernare, iernad in vizuini abandonate de iepure, la radacinile copacilor, in crapaturile din stanci si sol.

In ultima vreme prinzand amploare terraristica, animalele cu sange rece ca serpii au devenit repde indragiti de cei pasionati de reptile si pe langa speciile exotice nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca si Natrix natrix este printre serpii preferati din terrarii.

Desi este o specie comuna in Romania, neaflanduse deocamdata pe lista rosi a speciilor, totusi datorita miturilor populare, lipsei de informare sau prostiei omenesti, acesti serpi sunt adesea omorati, nu numai de poluare ci si de mana oamenilor inconstienti care nu inteleg rolul lor important in natura!

Emys orbicularis sau Testoasa de apa europeana

Emys orbicularis (Linnaeus 1758)

Una din cele mai cunoscute specii de testoase din Europa face parte din Regnul Animalia, Filum Cordata, Clasa Reptilia, Ordinul Cheloni, Familia Emydidae, Genul Emys, Specia orbicularis.
Testoasa de apa, asa cum e numita popular, este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii.

Specie de talie mica spre mijlocie, are corpul bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa.Carapacea este diferita in functie de varsta, avand o forma relativ rotunda la tineret, iar la adult forma fiind ovala.
La adulti, carapacea are fondul cafeniu-intunecat, cafeniu-rosiatic sau negru cu pete rotunde sau linii intrerupte galbene, mai mult sau mai putin numeroase, dispuse in raze pe fiecare dintre placi , iar plastronul galben deschis sau galben-roscat, cafeniu sau aproape complet negru. Coada cu solzi in verticil mai mult sau mai putin proeminenti. Culoarea epidermei este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Capul la mascul de obicei colorat deasupra in cafeniu cu spirale negre,iar la femela patat cu galben.
Membrele sunt foarte puternice, ca la toti chelonienii, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ghearele unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.

Este o specie agila, deplasandu-se usor in apa, unde obisnuieste sa se si hraneasca. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor testoase o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.

Ii place mult sa stea la soare pe marginea apei sau pe diferiti busteni, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare.

LA o luna dupa imperechere femela sapa in pamantul afanat o groapa in care depune 3 pana la 16 oua. Ouale au aspecul oualelor de porumbel. Femela acopera groapa cu pamant iar locul e netezit astfel ca nici un duman sa nu le descopere.

Zoologul, ihtiologul, hidrobiologul, economistul, ecologul, oceanologul, muzeologul Grigore Antipa a observat ca, in Delta Dunarii, testoasele se urca pe trunchiul inclinat al salciilor si isi depun ouale in scorburi la o inaltime apreciabila de suprafata apei, ferindu-le de inec in timpul inundatiilor.

Clocirea dureaza, in functie de temperatura solului, 3-6 luni. De obicei puii apar, cel mai adesea, in toamna sau primavara anului urmator spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior.

Desi este o specie forte legata de apa, testoasa efectuiaza uneori migratii pe uscat in cautarea altor zone de locuit, daca baltile initiale au secat sau nu ii mai ofera hrana.

Dusmanii naturali ai testoasei de apa sunt: vidrele, porcii mistreti, ariciul si cioara, fiind vizate in special ouale si puii acestei specii.

Specia orbicularis este inclusa in cartea rosie. Declinul grav al acestei specii se datoreaza în principal distrugerii, degradării şi fragmentării habitatului, prin poluare (cu reziduuri industriale, pesticide şi îngrăşăminte agricole şi ape fecaloid-menajere) şi expansiunea amenajărilor industriale, rezidenţiale şi turistice, este ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.

De asemenea este ameninţată şi prin colectarea ilegală pentru comercializare. Emys orbicularis, nu de putine ori, este intalnita in terrarii ca animal de companie.

Corvus frugilegus sau Cioara de semanatura

Corvus frugilegus (Linnaeus, 1758)

O specie cu un numar mare de indivizi, in general cuibareste in zone de campie in colonii mari.Penajul acestor pasari este negru cu reflexii violacee. Are un cioc ascuţit şi puternic foarte putin incovoiat spre varf.

Isi instaleaza cuibul in arbori. Pe acelasi copac pot exista pana la cateva zeci de cuiburi daca spatiul le permite. Imperecherea incepe in luna martie, femela de Corvus frugilegus depunand un numar de 5-8 oaua, ce au o culoare verzue cu mici pete, pe care le cloceste 18-20 de zile, in acest timp ea fiind hranita de mascul. Dupa ce ies puii din ou si femela isi hraneste puii, acestia parasesc cuibul la varsta de o luna si ajung la maturitatea sexuala dupa aproximativ un an.

Ciorile consuma hrana de natura vegetala si animala, de la viermi, gasteropode, insecte, larve, mamifere mici, sau ocazional păsărele sau ouăle acestora, consuma de asemenea cadavre, fructe, diferite seminţe vegetale ca şi cele de pe semănătură pe care le scot cu ciocul din pământ, de aceea este o specie daunatoare economiei agricole, putund fi capabila de destrugere in masa a culturilor.

Este o zburatoare buna, putand fi usor recunoscuta dupa croncanit, interesant e faptul ca isi poate schimba tonalitatea daca isi saluta perechea sau este agresiva.

Pasare de zi, poate fi vazuta in timpul zilei, de dimineata pana seara tarziu, zburand in stoluri pe ogoare in cautarea hranei.

Poate fi migratoare sau sedentara, in functie de temperaturile scazute.

Si conform IUCN Corvus frugilegus este specie nepericlitata.

Mai puteti citi despre:

- Streptopelia decaocto sau Gugustiucul
- Pica pica sau Cotofana
- Anas platyrhynchos sau Rata mare

Pica pica sau Cotofana

Pica pica (Linnaeus, 1758)

O specie nativa, strict sedentara. Cuibareste atat in copaci inalti cat si in arbustii de pe malul raurilor, face parte din familia corvidelor, este de marimea unui porumbel si are o coada lunga.

Cuibul si-l construeste din bete, spini, cu intarituri laterale, tapetat la interior cu lut. La exterior forma cuibului este sferica.

Femela depune un numar de 5-7 oua in aprilie pe care le cloceste aproximativ 17-18 zile.

Coloritul, pe spate negru, cu reflectii albastrui pe coada si aripi, iar cu penele de pe piept si de pe partea inferioara a aripilor, albe.

Este o specie nepereclitata, ce a primit mai multe denumiri in functie de zonele tarii, de exemplu in Moldova "stiricea", in Transilvania "vrasca" "frasca" "sarcoi", in Banat "ciorcobara" "ciorcusa", dar cel mai des intalnita este denumirea de "tarca"!

Rana (Pelophylax) esculenta sau Broasca mica de lac

Pelophylax esculenta (Linnaeus, 1758)

Este o specie mai mica decat Rana ridibunda (broasca mare de lac), specie euritropa, poate fi gasita in aproape orice tip de habitat, mai mult activa ziua si ii place sa stea pe malul apei la soare.

Masculul intre 6-9 cm si femela intre 9-12 cm. Au botul rotunjit, cu ochi foarte proeminenti asezati latero-superior, timpanul bine evidentiat, dinti vomerieni dispusi in doua grupe. Pielea neteda, la unele exemplare mai mult sau mai putin aspra.

Culoarea

Spatele verde, uneori cenusiu, albastrui, cafeniu, verde-albastrui sau intunecat cu pete si marmorari neregulate, cafenii sau negre, uneori cu dunga pe sira spinarii, mai luminoasa. Ventral albicios-uniforma sau patata cu negru.

Specie predominant acvatica ce adora sa stea pe malul apei sa se incalzeasca la soare.

Hiberneaza atat pe uscat cat si in apa, adultii preferand de obicei sa stea pe fundul apei, iar cei mai tineri prefera sa hiberneze pe uscat.

Perioada de imperechere are loc in aprilie-mai. Femela depunand cca 5000 de oua in gramezi care se lasa la fundul apei, dezvoltarea embrionara dureaza cca 6-7 zile dupa care devin larve si mormoloci dupa cca 2-3 saptamani. Pontele ce au fost depuse mai tarziu pot ierna in stadiu de mormoloc, mormolocii devin broscute dupa cca 3-4 luni. Maturitatea sexuala poate fi atinsa de catre mascul dupa prima hibernare iar la femele dupa a doua hibernare!

Se hraneste cu moluste, viermi, insecte, larve si icre putand fi daunatoare faunei piscicole.

Specia este raspandita in cea mai mare parte a Europei dupa cum urmeaza:

Harta luata de pe http://www.iucnredlist.org/details/58594/rangemap

Si nu este periclitata in prezent.

Totusi s-a descoperit ca de fapt R. esculenta este o specie hibrida intre R. ridibunda si R. lessonae (cunoscute sub denumirea de broaste verzi sau broaste de lac), R. esculenta ramanad cea mai raspandita anura din acest trio (R. ridibunda, R. lessonae, R. esculenta).

Anas platyrhynchos sau Rata mare

Anas platyrhynchos (Linnaeus, 1758)

Cel mai vechi stramos al multor specii de rate domestice, Anas platyrhynchos sau rata mare, este una din speciile de rate vazute cel mai des la noi in tara, este prezenta tot timpul anului.

Cu precadere o gasim in deosebi in zone joase, de campie, in apropierea baltilor si a raurilor unde se gaseste si stufaris.

Masculul are penajul cenusiu brun, cu gusa rosietica, iesindu-i in evidenta capul de o culoare verde.

Femela, mai putin spectaculoasa decat masculul cand vine vorba de culori, este de un cafeniu criptic.

O specie destul de rezistenta la schimbari ale habitatului, de obicei cuibareste pe sol intre ierburi, sau in scorburi si destul de rar chiar in cuiburi de cioara.

Perioada de imperechere este in lunile martie-aprilie, femelele depunand intre 8 si 12 oua pe care le cloceste in jur de 28 de zile, puii fiind capabili sa inoate si sa se scufunde imediat dupa ce au iesit din ou si s-au uscat.

O familie de rate Anas platyrhynchos (rata mare)

Specii de Anas platyrhynchos migreaza la noi din regiuni mai reci, iar in iernile geroase cand apa de pe o balta ingheata in totalitate, pasarile migreaza spre delta, sau isi gasesc adapost pe langa apele curgatoare unde apa nu este inghetata.

Conform IUCN Aceasta specie nu este periclitata.