Translate

Se afișează postările cu eticheta paianjen. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paianjen. Afișați toate postările

marți

Araneus marmoreus var. pyramidatus sau Paianjenul piramida marmorat

Araneus marmoreus var. pyramidatus (Clerck, 1757)

Aceasta specie de paianjen face parte din Regnul Animalia, Increngatura Artrophoda, Clasa Arachinida, Ordinul Araneae, Familia Araneidae, Ganul Araneus, Specia marmoreus var. pyramidatus.

Araneus marmoreus var. pyramidatus - femela

Araneus marmoreus var. pyramidatus se gaseste doar in Europa, are o culoare galbena sau galben pal, cu pete inchise, pe partea dorsala a abdomenului avand un desen ce seamana cu o piraminda ce are baza spre cefalotorace.

Araneus marmoreus var. pyramidatus


Masculii acestei specii masoara intre 5 si 9 mm, iar femela masoara intre 9 pana la 15 mm. Abdomenul este voluminos. De obicei se imperecheaza in lunile august-octombrie, aceasta fiind si perioada in care juvenilii, ce au iesit din ou in primavara, ajung la maturitate.

Araneus marmoreus var. pyramidatus

Este o specie nocturna, dar ocazional vaneaza si ziua, spre seara iese din ascunzatoare pentru asi tese panza. Panza tesuta are o forma rotunda.
Traieste de obicei in arbori sau arbusti nu foarte inalti, noaptea sta in centru panzei sau se ascunde intr-un refugiu bine camuflat din apropierea acesteia.

Refugiu - A. marmoreus var pyramidatus
Araneus marmoreus var. pyramidatus
Araneus marmoreus var. pyramidatus

Hrana lui este reprezentata de diferite specii de insecte ce se prind in plasa lui, panza este puternica, putand captura prazi mari, ca de exemplu lacuste. Victima este imobilizata prin inocularea unei cantitati de venin, apoi invaluita intr-un cocon de matase.

Araneus marmoreus var. pyramidatus

Aceasta specia are o raspandire holarctica ( HOLARCTIC, -A adj. din regiunea temperata si rece a emisferei nordice, cu o oarecare unitate de flors si fauns. - Sursa MDN), prefera zonele umede si umbrite ca padurile sau zonele mlastinoase.

Araneus marmoreus var. pyramidatus


Publicat de 2 comentarii:
Etichete: , , , , , , ,

sâmbătă

Araneus alsine sau Paianjenul capsuna

Araneus alsine (Walckenaer, 1802)

Aceasta specie de paianjen tesator face parte din Regnul Animalia, Filum Artropoda, Clasa Arachinida, Ordinul Araneae, Familia Araneidae, Genul Araneus, Specia alsine.



Este o specie putin vazuta de publicul larg, o specie rara, foarte putin studiata de catre specialisti.
Il putem gasi aproape de nivelul solului, acolo unde isi construeste panze mici, dupa care se ascund in apropierea acestora in frunze rulate sub forma de palnie. Prefera habitatele umede din pajisti sau luminisurile padurilor.



Are un abdomen aproape globular, o culoare a corpului de la bej la portocaliu spre rosu, iar pe partea dorsala a abdomenului prezinta multe pete galbene marunte ce ii da un aspect de capsuna (de aici venind si numele lui popular de paianjenul capsuna).



Femela poate agunge la o marime de 15 mm. Masculul este mai mic. Imperecherea are loc in luniile iunie-iulie, iar depunerea in luna august. Puii ierneaza in diferite stadii de dezvoltare ajungand la maturitate in primavara anului urmator.



Asa cum am spus si mai sus, aceasta specie este una rara (citind unele articole despre aceasta specie publicate in Marea Britanie), dar am avut surpriza sa nu o gasesc in nici una din bazele de date ale listelor rosii internationale avute la dispozitie. Totusi nu stiu daca este rar datorita modului de viata, fiind greu de descoperit (eu, personal, de cand colectez paianjeni am gasit doar un singur exemplar), sau este cu adevarat o raritate.


Mai puteti citi:
Publicat de 2 comentarii:
Etichete: , , , , , ,

miercuri

Araneus quadratus sau Paianjenul cu patru puncte

Araneus quadratus (Clerck, 1757)

Araneus quadratus este o specie aproape la fel de comuna ca si A. diademata (paianjenul cu cruce european), face parte din Regnul Animalia, Increngatura Artropoda, Ordinul Araneae, Familia Araneide, Ganul Araneus, Specia quadratus.


A. quadratus ♀

Aceasta specie este larg raspandita in Asia si Europa. In Romania specia se gaseste intr-o varietate de habitate cum ar fi: pasuni, gradini, poeni, etc.
Femela variaza ca marime, ea masurnad intre 13 pana la 19 mm in lungime (cefalotorace+abdomen), masculul masoara aproape jumatate din marimea ei, ajungand la o lungime de 7-10 mm. Culoarea corpului variaza in functie de culoarea microhabitatului, astfel poate fi: portocalie, verde, verde inchis, maroniu, negru, etc.



Femelele prezinta o capacitate interesanta de camuflare, putand sa-si schimbe culoarea in mod activ in functie de culoarea fundalului. Acest proces dureaza aproximativ trei zile.
Caracteristicul acestei specii, dupa care se poate face usor o determinare, sunt cele patru puncte albe, mari, de pe partea dorsala a abdomenului; unite de o linie imaginara intotdeauna formeaza un trapezoid.



Cefalotoracele este acoperit de niste perisori scurti si desi, iar picioarele au niste dungi succesive, ce se intind pe tot apendicile de la coxa pana la tars.
Aceasta specie isi construete panza verticala in apropierea solului (ce mai inalta panza a acestei specii intalnita de mine pana acum a fost construita la aproximativ 1 m de sol). Panza este alcatuita din 11-29 de raze si poate masura 60 cm in diametru. Dupa ce a terminat de tesut panza, isi va construi un adapost in forma de palnie tapetata cu vegetatie in care va sta ascuns in asteptarea prazii.



Vaneaza specii de insecte, in special cele saritoare (ex. lacuste).
Imperecherea are loc in septembrie, ouale sunt depuse intr-un cocon de matase (prin luna octombrie - noiembrie) astfel sunt ferite de inghet pe timpul iernii. Ecloziunea puilor din ou are loc primavara. Adultii de obicei mor, iar unele exemplare juvenile pot hiberna in timpul iernii.



Specie comuna de paianjen tesator, nu este agresiv, poate fi manipulat cu grija, veninul lui nefiind periculos pentru om.




Mai puteti citi:
Publicat de Un comentariu:
Etichete: , , , , ,

joi

Argyoneta aquatica sau Paianjenul european de apa

Argyoneta aquatica (Clerck, 1757)

Specie putin cunoscuta, mai ales de publicul larg, face parte din Regnul Animalia, Clasa Arachinida, Ordinul Araneae, Familia Cybaeidae, Genul Argyroneta, Specia aquatica.


Desi este specie terestra si respira aer atmosferic, A. aquatica trăieşte întreaga viaţă în apă (aproximativ 2 ani) si se deosebeşte de ceilalţi păianjeni prin perişorii care acoperă ultima pereche de picioare, acestea fiind anternate la inot. Tot perisorii, de data asta de pe abdomen, sunt capabili de a inveli intreg abdomenul cu o "punga" de aer ce il ajuta pe paianjen sa stea ore intregi sub apa. Pelicula de aer prinsa de abdomen ii da acestuia o culoare argintie-stralucitoare.


Masculii sunt mai mari decât femelele, acest fapt datorânduse probabil modalităţii active de vânătoare.Acestia nu isi construesc clopote cu aer mari, vaneaza activ alevini, mormoloci si nevertebrate.
Mărimea femelei se limitează la energia depusă în construirea cupolei pe care o face destul de mare. Apoi asteapta prada, vanand doar animalele ce se apropie de cupola.


Păianjenul de apă se hrăneşte cu diverse insecte acvatice, crustacee şi alte artropode, dar nu lipsesc din dieta lor si vertebrate ca alevini de peste sau mormoloci. El vânează înotând rapid printre plante. După ce şi-a prins prada, o aduce în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată. Acesti paianjeni sunt o veriga importanta in lantul trofic, la rândul lor fiind mancati de peşti şi broaşte.


Chiar dacă sunt supranumiţi păianjeni de apă, acestia respiră aer atmosferic. Pentru aceasta el construişte o cupolă, sau clopot, din pânză, care este "ancorată" de plante sau alte obiecte subacvatice. Aceasta reprezintă un rezervor cu aer. Cupola are dimensiunea unei nuci intrarea fiind situată în parte inferioară. Cupolele femelei sunt mai mari decât cele a masculilor, din cauză că ele au un mod de viaţă aproape sedentar.

A. aquatica prefera apele lin curgatoare, baltile si iazurile, este un paăianjen solitar şi teritorial. Se gaseste aproape pe intreg teritoriu Romaniei.
Despre veninul acestui păianjen nu se stiu foarte multe, dar s-a relatat că muşcătura lui este dureroasă.


Mai puteci citi despre:

Publicat de Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , ,

miercuri

Latrodectus tredecimgutatus sau Vaduva neagra

Latrodectus mactans tredecimguttatus (Rossi, 1790)


Face parte din Regnul Animalia, Clasa Arachnida, Ordinul Araneae, Familia Theridiidae, Genul Latrodectus, Specia tredecimguttatus. Din genul Latrodectus mai fac parte aproximativ 30 de specii.


A fost descrisă pentru prima dată în România de Vintilă et. al. în 1963 lângă localitatea C.A. Rosetti, din Delta Dunării. Mai târziu specia a fost găsită şi în insula Popina (Fuhn, 1966) şi lângă localitatea Periprava (Fuhn & Oltean 1970). Prefera habitatele cu o clima calda din Delta Dunării şi de pe litoralul Mării Negre. Recent aceasta specie a fost relatata si in Judetul Galati.


Specia prefera ca habitat stepele şi păşunile, şi poate fi intâlnită în culturile din aceste zone. Este o specie nocturnă, ieşind la vânat noaptea, ziua stând ascunsă. Nu este o specie agresivă, dar muscă dacă este provocată sau deranjată.


Masculul mai mic decât femela are o lungime totală de aproximativ 4,48 mm. Veninul său este inofensiv, el nu are puterea de a inţepa cu chelicerele epiderma umană sau a altor vertebrate. Ajunge la maturitatea sexuala dupa aproximativ 60 de zile, dupa care pleaca in cautarea unei femele iar in acest timp el nu se mai hraneste. Traieste relativ putin dupa maturitate, cca. 2 luni.
Femela are o lungime totală de aproximativ 10.41 mm, are o culoare neagră, şi se identifică după cele treisprăzece pete care se găsesc pe partea dorsală a abdomenului. Aceste pete au de obicei culoarea roşie dar pot fi şi galbene sau portocalii.Ajung de obicei la maturitatea sexuala la o varsta de apoximativ 90 de zile dupa ce au iesit din ou si traiesc in jur de un an. Femela poate sa isi devoreze partenerul dupa copulare, acest act nefiind obligatoriu.


Dupa copulare femelele pot construi unu sau mai multi saculeti cu oua (chiar daca s-au imperechiat cu un singur mascul), ouale sunt in numar de 200-300 sute sau mai mult. Perioada de incubatie dureaza 15-30 de zile, in functie de conditiile de mediu, si la maturitate vor ajunge foarte putini pui, se estimeaza un numar de 10-20 de exemplare/cocon. Paianjenii abia eclozati au o culoare deschisa, alba sau galbuie care pe parcursul naparlirii va deveni negru cu desenul rosu caracteristic speciei.


Veninul acestui păianjen este o neurotoxină ce afectează sistemul nervos, cunoscută sub numele de latrotoxină, ce cauzează eliberarea neurotransmiţătorilor de acetilcolină stimulând contracţiile musculare. Acest lucru poate afecta corpul uman in mai multe feluri, simtomele include: dureri toracice şi abdominale, creşterea tensiunii arteriale, probleme respiratorii, palpitaţii, greaţă, transpiraţie, salivaţie excesivă şi un puls accelerat. Moartea este foarte rară şi cand apăre în general este cauzată de sufocare, datorita imobilizării muşchilor folosiţi în respiraţie, sau datorita reactiei alergice a organismului la venin.


Desi intalnirea cu un astfel de exemplar este foarte rara, cel putin in Romania, o masura de prim ajutor ar putea consta in aplicarea unei pungi de gheata pe locul muscaturii, colectarea paianjenului intr-un recipient de plastic pentru a fi examinat de un expert in arahnologie, chiar daca acesta a fost omorat (cu conditia sa nu fi fost strivit foarte tare) si prezentarea pacientului, de urgenta, la cel mai apropiat centru medical.



Mai puteti citi despre:

Publicat de Un comentariu:
Etichete: , , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)